Să mai şi pierdem timpul!

0

Text&foto: Andra Calenic

Weekend. M-am trezit binedispusă, de dimineaţă; poate prea de dimineaţă pentru o zi de duminică. Am văzut că vremea e cam posacă, aşa că mi-am făcut un ceai şi am deschis laptop-ul. După ce am frunzărit un pic online-ul, mi-am dat seama că nu mai am nimic de făcut şi că pur şi simplu am o zi care se întinde liberă-liberă în faţa mea, ca o coală albă de hâtie, iar eu n-am nici cea mai vagă idee cu ce s-o umplu.

Mi-a trecut prin cap gândul că ar fi bine să mă apuc de scris ceva, să citesc sau să fac un mic research, orice, numai să nu stau aşa, că pierd timpul de pomană. Poate am ceva important de făcut şi am uitat? Şi deşi în casă era cald şi bine, iar eu eram în compania unui ceai plăcut, uite că nu-mi găseam locul şi eram în căutarea unui „obiectiv” de îndeplinit.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am observat de multe ori asta: în permanenţă trebuie să facem ceva, altfel ne plictisim şi avem senzaţia că ne irosim ore preţioase din viaţă. Uneori, în mintea mea se strecoară ideea că dacă am timp liber înseamnă că nu lucrez destul, că sunt ineficientă. Momentele libere trebuie să fie şi ele fructificate cumva, altfel sunt pierdute degeaba. De parcă a te simţi bine e o pierdere de vreme… Ei bine, nu e! Vreau să cred că, aşa cum spune un citat motivaţional, The time you enjoy wasting is not wasted time”. Uneori este de ajuns să fii pur şi simplu, fără să faci.

Gadgeturile performante ne-au devenit cei mai buni prieteni: în compania lor avem întotdeauna ceva de făcut, ele ne oferă o ocazie confortabilă de a ne umple timpul la maxim, astfel că nu mai lăsăm nicio secundă nefolosită. Şi cred că de-aici vine nerăbdarea şi nevoia de a avea în permanenţă o activitate, chiar şi când ne relaxăm alături de cineva drag sau suntem în vacanţă. Ceea ce poate ajunge să fie obositor, deşi nu întotdeauna conştientizăm asta.

Aşa că zilele următoare îmi doresc să învăţ să mai şi pierd timpul şi să mă joc un pic de-a v-aţi ascunselea cu el, în offline, fără grija unui ceas sau a listei de „to do”.

Sigur, nu să ajung la cealaltă extremă în care să nu mai fac nimic, însă orele de relaxare să fie de relaxare, chiar dacă asta înseamnă să stau pur şi simplu.

Inspirată de un articol despre cum să te bucuri de moment, vreau să experimentez mai des stări de linişte, când nu fac nimic, doar sunt, în care las orice grijă deoparte şi îmi îndrept atenţia spre lucrurile şi oamenii din jurul meu, spre lumini, sunete, senzaţii, mişcări.

Nu le judec în funcţie de ceea ce ar trebui să fie, ci le observ aşa cum sunt.

Privesc momentul în faţă, golit de ceea ce mă îngrijorează sau enervează, las deoparte frământările şi admir clipa, aşa cum e ea – pur şi simplu perfectă.

–––

Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:)

Pentru mai multe pilule de optmism, încearcă şi aici:

Zâmbet şi sănătate
blog despre starea de bine:)

––

Facebook

Despre autor

avatar

Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:) Pentru mai multe pilule de optimism, încearcă şi aici www.zambetsisanatate.ro

Comentează