Era iarna lui 1918 cand m-am nascut…
Era frig si nu prea stiam ce se intampla mai ales ca rudele mele mi-au spus ca tocmai ce fusese un razboi. Primul.

Primul razboi.

Aveam sa inteleg mai apoi ca de fapt, am avut o sora care se nascuse cu mult timp inaintea mea, cu cateva sute de ani inainte… dar, dintr-un nefericit accident nu a trait decat cateva luni…

Oricum, cei care si-au dorit ca eu sa iau fiinta au luptat pentru acest lucru. Nu a fost usor, am auzit! Caci nu putini au fost cei care si-ar fi dorit padurile mele, bogatiile mele, raurile mele, oamenii mei…Au trecut din toate colturile lumii popoare multe pe la rudele mele mai sarace cerandu-le aur si argint… dar mai ales cerandu-le demnitatea si libertatea.

…au rezista, au muncit, au luptat la nevoie, au construit fortarete pe ogoarele mele si mai ales au crezut in mine!

Acum sunt …mai saraca si mai tulbure dar sunt aici de ceva vreme, la locul meu cu padurile mele, cu bogatiile mele, cu raurile mele si mai ales cu oamenii mei!

Dar acum… cine mai crede in mine?
…

Draga cititorule,

Adus, poate din intamplare aici pe meleagurile acestea, daca ai macar cateva exemple de lucruri, fapte, oameni, crezuri care sa imi arate ca cineva mai crede in mine, aici e locul unde poti sa imi arati …si poti sa arati oamenilor mei ca mai sunt si oameni care… mai cred in mine!

Adresa mea o cunosti cu siguranta, caci sunt tot acolo de cateva sute bune de ani, chiar mii de ani, iar oamenii mei ma cunosc acolo undeva in sufletele lor.

Numele…

Numele e simplu: sunt RomaniaPozitiva”