Motivul #2. De ce să salvăm râurile?
ca să protejăm stocurile de peşti care trăiesc în aceste râuri – pentru multe comunităţi locale peştele din râurile de munte, cum este păstrăvul, reprezintă o hrană importantă; or, microhidrocentralele şi barajele corespunzătoare fragmentează râul, blochează rutele de migraţie ale peştilor şi astfel aceştia nu se mai pot deplasa pentru a se hrăni, înmulţi şi depune icre, lucru care duce inevitabil la declinul sau chiar dispariţia acestora.
Copyright foto: Dan Dinu
Din fericire, România încă mai are râuri cu o valoare ecologică foarte bună, la care încă nu s-a ajuns. Ceea ce ne dorim este obţinerea protecţiei totale pentru aceste râuri extrem de valoroase. Ele reprezintă mai puţin de 3% din suprafaţa totală a râurilor din România şi pot fi localizate pe „Harta râurilor cu valoare de conservare ridicată propuse a fi desemnate zone de excludere pentru amenajările hidroenergetice” de aici: www.raurileromaniei.ro/harta/ .
Pentru celelalte râuri ne dorim un cadru legislativ care să permită o planificare echilibrată a dezvoltării MHC-urilor, în care să se ţină cont de potenţialul tehnic, de aspectele ecologice, precum şi de potenţialul de dezvoltare a altor tipuri de activităţi durabile (de exemplu ecoturismul) şi care să sancţioneze abuzurile. Cadrul legal ar trebui să ofere posibilitatea consumatorilor să aleagă ce tipuri de energie regenerabilă se promovează din contribuţia lor bănească: în prezent, un procent din factura finală de energie se duce la întâmplare către toate tipurile de energie regenerabilă, fără să existe posibilitatea de alegere.
Semnează petiţia WWF şi ajută-ne să salvăm râurile de munte, cu biodiversitatea şi frumuseţea acestor zone: www.raurileromaniei.ro/salveaza-raurile
