Dragă România – Episodul 3 (pentru profesori)

0

Scrisorile lui Cristian Dinu către România. Cristian este invitatul rubricii Dreptul la Cuvânt, ianuarie 2014.

Scrisoarea 3 către România.

Dragă profesore,

Nu mai aștepta să-ți dea statul sau ministerul ceva. Dacă în atâtea zeci de ani n-au făcut-o, ce crezi că s-a schimbat?

În plus, chiar dacă ar vrea, nu au de unde. Suntem o țară săracă, de aceea avem o educație proastă și pentru că avem o educație proastă suntem săraci. N-au de unde să ne ia taxe, avem venituri mici. Și atunci când ni le iau, ele se transformă în pensii și ajutoare de căldură. Pentru că pensionarii și nevoiașii au ștampilă de vot, în timp ce copiii nu au. Ajută-ne să ieșim din acest cerc odios.

Statul și ministerul nu rezolvă problemele; oamenii din ele le rezolvă. Și știi și tu cum sunt mulți dintre acești oameni, doar i-ai văzut și ai interacționat cu ei. Unii lacomi, alții incompetenți, alții șpăgari, alții care nu știu de ce sunt acolo. În sisteme ca cel din care faci parte este la fel ca în trafic: degeaba ai 99 de șoferi disciplinați; este suficient ca unul singur să pună avariile și să parcheze de-a curmezișul pentru ca circulația întreagă să devină un coșmar ineficient.

Mai sunt și părinții copiilor care nu își dau seama cât de importantă e educația, mai sunt generațiile de adolescenți ai căror idoli sunt Salam și Mazăre, nu da Vinci sau Marie Curie. Mai este și salariul mizerabil pe care îl ai și cu care abia apuci să-ți plătești facturile și foștii tăi colegii se uită cu tristețe la tine când află că lucrezi în învățământ.

Toate acestea sunt apăsătoare și umilitoare. Dar totodată sunt și în afara sferei tale de control. Nu te poți supăra pe ele, pentru că nu-ți aparțin și nu le poți schimba, la fel cum nu poți opri ploaia sau vântul.

Nu este o resemnare, pentru că sunt în schimb multe lucruri al căror stăpân le ești total: ești profesor pentru că ai vrut, pentru că ți-a plăcut, pentru că ai vrut să îi ajuți pe alții să fie oameni mai buni. Amintește-ți de entuziasmul și de pasiunea care te-au făcut să dorești să devii mentorul altora. Chiar dacă uneori pare că le-ai pierdut sub un munte de probleme, le ai acolo: ambele sunt contagioase și ambele schimbă în bine vieți. Gândește-te la profesorii tăi. Sigur sunt câțiva care te-au determinat să fii tu cel de acum. Ai șansa să joci acest rol în destinele elevilor tăi.

Regăsesc în mine gesturi, comportamente și exprimări ale profesorului meu de română din gimnaziu sau modalități de a gândi analitic ale celui de fizică de la liceu. Unul dintre ei nici nu mai trăiește în această lume, dar iată că o parte a sa continuă să trăiască în mine. Învățătorii, profesorii, educatorii sunt printre puținii care au privilegiul ca spiritul lor să rămână și după ce ei nu mai sunt.

Nu te consola că ai trei olimpici naționali între sutele de “normali”, nu-i ajuta numai pe ei, luptă și pentru ghinioniști, nu numai pentru norocoși. Sigur, olimpicii demonstrează lumii că ești un profesor bun, dar întreabă în jur ce se întâmplă cu olimpicii după vârsta de 25-30 ani ai lor. Majoritatea se pierd și devin oameni normali, chiar mediocri. E mult mai satisfăcător pentru tine și mai util pentru toți ca, dacă ești profesor de fizică, toți elevii tăi să știe mereu că la contorul de curent se măsoară și se plătesc Wați-oră nu Volți.

Cele mai prețioase lucruri pe care le ai la dispoziție sunt mințile și ideile celor pe care îi înveți. Nu sunt băncile, nici manualele, nici tablele inteligente. Ai nevoie și de aceste unelte pentru performanță, folosește-le, dar doar pentru a potența gândirea și creativitatea elevilor tăi. Nu le distruge, înrolându-le creierul în sistemele altora. Nu le dicta din carte, discută cu ei în timpul orelor, că de citit citesc și singuri dacă faci subiectul să fie interesant. Nu-i pune să memoreze comentarii, pune-i să înțeleagă textul, ca să poată apoi gândi critic și constructiv legat de orice creație, idee sau concept.

De ce a trebuit să treacă aproape 20 de ani ca să citesc cu pasiune și să înțeleg poezii și nuvele al căror comentarii le știam încă înainte de a avea buletin? Ce am putut să cred eu atunci când am fost pus la școală să memorez opiniile altora în afară că opiniile mele sunt proaste, că mai bine să tac din gură și să le reproduc pe ale lor? Dragă învățătorule, dragă profesoară, nu le face asta și altora, învață-i să gândescă cu capul lor și lasă-i să se exprime cu gândurile lor. Prezintă-le opiniile altora, dar nu-i pune să și le însușească ca fiind ale lor.

Dacă nu faci așa, îi chinui și le distrugi oportunități, îi vei face sclavi ai altor oameni sau ai unor mașini. Sunt din ce în ce mai puține situații în care trebuie să memorezi lucruri, dar din ce în ce mai multe în care trebuie să gândești singur.

Până când copiii tăi din clasa a 2-a vor termina facultatea, mașinile se vor conduce singure pe stradă și un robinet, un ceas de mână sau orice piesă de schimb le vei tipări la imprimanta 3D. Stăpâni vor fi cei cu creativitate și cu puterea de a inventa. Elevii tăi vor lucra în servicii, nu în uzine. Ajută-i ca serviciile acestea să fie design și marketing, nu spălat vase și îngrijit bătrânii altora.

Dacă ești supărat pe Minister și pe Stat că își bat joc de tine ai dreptate. Răzbună-te și lovește-i acolo unde nu se pot apăra: creează generații de oameni capabili și în maxim 20 de ani ei vor ajunge în ministere, inspectorate și la fisc. Rezolvi și problema colegilor tăi rămași cu mintea în alte vremuri.

P.S. Nu uita să fii un exemplu pentru copii și să le arăți că și tu înveți la rândul tău. E important să le demonstrezi că și tu crezi și faci ceea ce spui.

Mergi la restartEdu, fii voluntar în ONG-uri, fă cursuri în care tu ești în cealaltă parte a catedrei. Sunt resurse online extraordinare atât de pedagogie (pe Coursera sunt câteva zeci de cursuri) cât și pentru materia pe care o predai. WikipediaKhan AcademyCourseraedX,France Université Numérique sunt numai câteva dintre organizațiile care oferă oportunități extraordinare de educare. Citește cărțile lui Salman Khan si ale lui Sir Ken Robinson. Uită-te laTED.

P.P.S. Încurajează-i pe copii să lucreze împreună pentru aproape orice. Lasă-i să caute pe Internet, să copieze unii de la alții, să se inspire și să îmbunătățească. Pentru că așa lucrează cei care au succes în echipele lor atunci când sunt adulți. Acolo să ajuți un coleg se cheamă colaborare, nu furt.

moara de hartie 2

foto Florin Ghindă, 2012

Textul original este aici

VA URMA…

S-ar putea să îți placă și

Scrisoarea 1 către România.

Scrisoarea 2 către România.

 

Despre Cristian Dinu 

cristi dinu FBCristian este Managing Partner la Read Forward, creatori de manuale și platforme de educație HTML5, instructor înflăcărat de management și antreprenoriat. Acum în București, România.

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 12 ani de experiență ca trainer pentru circa 7000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează