Despre jumătatea plină a paharului

0

autor articol *Victor Chirea, invitat la rubrica Dreptul la Cuvânt, octombrie 2013

Serie de articole inspirate din experiența Conferinței despre Fericire.

 

O să îți spun o poveste, probabil diferită față de ce anume te așteptai că voi scrie. Această poveste nu este despre jumătatea plină a unui pahar, ci a 3 pahare.

ThinkPositiveÎn urmă cu 2 ani am început un experiment. Am pregătit o soluție saturată de sare și alta de zahăr. Aceasta se prepară turnând puțin câte puțin sare, respectiv zahăr în apă fierbinte până când cristalele nu se vor mai putea dizolva. Cu prima soluție am umplut pe jumătate un pahar, iar cu soluția de zahăr încă 2 pahare. Apoi le-am așezat într-un loc ferit și le-am lăsat să se odihnească.

În fiecare zi veneam să văd ce se întâmplă cu ele. Zahărul era imperturbabil și calm ca mintea unui maestru zen în meditație. În schimb sarea începuse să cristalizeze la suprafață mici forme ca fulgii de zăpadă, iar când fulgul devenea prea greu se așeza plutind ușor spre baza paharului. Zi de zi, cărămidă după cărămidă și strat după strat… doar că în același timp sarea începuse să pună stăpânire pe tot paharul, răspândindu-se curajos peste tot: pe marginile lui și chiar și în afară începuseră să se formeze mici cristale albe ca bruma de toamnă. În dreapta aceeași liniște, lichidul era încă limpede și dacă îți apropiai respirația de pahar puteai să vezi mici unde create de șocuri abia perceptibile.

alternative2După o perioadă destul de scurtă de timp sarea își încheiase procesul de cristalizare lăsând pe fundul paharului o frumoasă mandală, iar pe pereți, mici flori de zăpadă. Zahărul abia începea din greu să se adune și o dată cu el și acțiunea mea de stresare a celui de-al treilea pahar. De fiecare dată când se forma o mică pojghiță, la contactul cu aerul și lumina, o împingeam ușor cu degetul astfel încât să ajut lichidul să vină la suprafață și să se cristalizeze mai repede. La un moment dat crusta a devenit atât de groasă încât nu mai puteam deranja lichidul și atunci m-am mulțumit doar să observ. Vedeam cum în interior începeau să se formeze cristale ca de cuarț, ce deveneau din ce în ce mai mari cu fiecare zi care trecea. Anotimpul călduros trecuse și pentru că deja începusem să-mi pierd răbdarea mutasem paharele lângă caloriferul (mi-ar fi plăcut să pot zice soba) care dogorea. Dar zahărul nu părea să se grăbească. Încetul cu încetul lichidul din al treilea pahar și-a terminat călătoria de maturizare lăsând la suprafață gropile și denivelările create de degetele mele, dar în interior cristale frumoase neatinse. Paharul din mijloc încă găzduia activitate și a mai continuat procesul încă o bucată mare de timp. La un moment dat mi-am pierdut interesul și l-am lăsat în propriul ritm, vizitându-l doar o dată pe săptămână sau mai rar. Când totul s-a încheiat am observat că aproape trei sferturi din soluția de zahăr rămăsese în pahar, în schimba sarea abia dacă avea un vârf de deget grosime pe oricare din pereți.

Te voi lăsa pe tine să tragi concluziile cele mai bune pentru tine. Eu îți voi da doar o mică mână de ajutor și te voi ruga să rămâi cât mai obiectiv posibil, fără a încerca să clasifici sau să ierarhizezi cu mintea, ci pe cât posibil să observi diversitatea.

Înainte de a începe experimentul persoana care mi-a stârnit curiozitatea mi-a spus doar atât: cele 3 situații descriu modul în care putem alege să învățăm. Procesul pe care-l vei vedea în paharul 1 este asemănător cu modul în care acumulăm cu ajutorul intelectului și al creierului; în paharul 2 este felul în care ne învață inima și sentimentele atunci când le lăsăm suficient timp, iar în paharul 3 este procesul de învățare al inimii atunci când o grăbim sau suntem expuși la traume emoționale puternice.

Sarea din paharul 1 a cristalizat total în 2 săptămâni, soluția de zahăr pe care am grăbit-o aproape în jumătate de an, iar paharul al doilea a avut nevoie de mai mult de un an.

Așadar te întreb: Cu ce anume vrei să umpli paharul tău și câtă răbdare ești dispus să ai pentru a permite cristalizarea naturală? Sau poate că vrei să obții rezultate mai repede și o grăbești?

…și îți lansez și o provocare: să faci un mic experiment al cărui rezultat nu-l cunosc încă, dar poate la un moment dat îl voi ști: Cum va arăta la final un pahar cu o soluție saturată formată jumătate din sare și jumătate din zahar după ce și-a încheiat procesul natural de cristalizare?

1. După câteva săptămâni 

experiment - dupa cateva saptamani

 

2. În prezent (după 2 ani)

experiment - final

 

––

Mulțumim Victor! 

Victor Chirea

*Victor Chirea este Psihoterapeut în Gestalt Terapie și Certified Regression Therapist în Past Life Therapy și poți să citești mai multe informații despre el pe www.victorchirea.ro

 

Dreptul la Cuvânt, octombrie 2013

Inițiativă de scris inspirată de experiența Conferinței despre Fericire

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează