Despre cum sunt ajutati zilnic peste 100 de copii saraci din Ferentari, un interviu de exceptie cu domnul profesor Ovidiu Filipescu

1

Avem onoarea sa iti prezentam o poveste fascinanta despre dedicatie, implicare si dorinta de a ajuta. 1800 de copii din Ferentari au primit ajutor in cateva chestiuni extrem de importante: sanatate, educatie, igiena, hrana. Este vorba despre o fundatie care din anii 1995 a avut grija de peste 1800 de copii din Ferentari: „Fundatia Caminul Philip”, condusa de profesorul Ovidiu Filipescu.

In prezent Fundatia gazduieste 120 de copii proveniti din „renumitele” locuinte ghetou din Ferentari. Copii primesc hrana si rechizite sunt ajutati cu scoala si beneficiaza si de un program „after-school”.

Unul dintre copii care a trecut pe la aceasta Fundatie este acum student! El a primit o bursa de studiu in strainatate, dar nu a avut banii pentru a urma studiile. A plecat intre timp in Olanda pentru a castiga banii necesari pentru intretinerea familiei care l-a adoptat…

Pentru a intelege mai bine situatia comunitatii din Ferentari, domnul Filipescu a trait aproape sase luni in „ghetou”, alaturi de oamenii acestei comunitati (cam 10-12 ore pe zi) elaborand si un studiu despre modul de viata al acestor copii.

Cu un personal redus si cu un meniu care a ajuns la 1 EURO/zi, Fundatia se incapataneaza sa reziste si este permanent in cautare de fonduri si voluntari…

Impreuna cu prietenii de la LumeBuna, ne face placere sa iti prezentam un interviu de exceptie cu domnul profesor Ovidiu Filipescu de la Fundatia Caminul Philip .


Despre cum sunt ajutati zilnic peste 100 de copii saraci din Ferentari, un interviu de exceptie cu domnul profesor Ovidiu Filipescu

Cum a inceput  activitatea Fundatiei? Ce v-a determinat sa va dedicati unei astfel de intreprinderi?

Ovidiu Filipescu: Am inceput cam prin 1993 – 1994 cand am gasit pe strada in Ferentari mai multi copii cu varsta de  peste 12 ani care erau analfabeti. Am inceput cursuri de alfabetizare cu ei, dar nu era suficient ca sa aiba o diploma si un viitor.  Cu aprobarea si sprijinul Inspectoratului Scolar Sector 5, am obtinut spatiul de la parterul Gradinitei  nr. 245 din str. Tunsu Petre (Bucuresti) in anul 1997 si am continuat studiile cu copiii pana au terminat 8 clase, din “spate” venind tot timpul copii noi, activitatea continuand neintrerupt pana azi. Nu avem copii, iar dragostea pentru ei ne da elanul necesar pentru aceasta munca.

In ce consta, in esenta activitatea dumneavoastra? Care au fost si care sunt principalii parteneri/finantatori?

Ovidiu Filipescu: Centrul de zi al fundatiei  are 3 programe :

a) educational – abandonul scolar si prevenirea lui, ajutor in efectuarea temelor.

b) social – masa calda de pranz zilnic, rechizite scolare, obiecte de imbracaminte si sanitare.

c) medical – cabinet de pediatrie si stomatologie pentru toti beneficiarii si familiile lor.

De-alungul celor aproape 15 ani, fundatia a primit fonduri de la mai multi finantatori de pe piata romaneasca: UE, FRDS, UNDP, FDSC, UNICEF, FONPC, Ambasada Frantei, World Vision Ambasada Olandei si de la organizatii caritabile din Anglia, SUA, Olanda, Danemarca, etc.

Cum a fost inceputul? Cu cati copii ati inceput? Ce dificultati ati intampinat?

Ovidiu Filipescu: Nici un inceput nu este usor, mai ales cand ai nevoie de ajutor si nimeni nu te cunoaste. Primii finantatori au fost World Vision si UNICEF care au inteles necesitatea ajutorului acordat copiilor din zona defavorizata Tunsu Petre, unde rata abandonului scolar era de 32 %,  iar 5% erau analfabeti.

Am inceput cu 24 de copii depasiti de varsta cu care am reusit sa terminam 8 clase si in paralel, datorita varstei ridicate 17 – 19 ani, sa facem si cursuri de calificare, ca atunci cand termina scoala sa aiba si o diploma sa se poata angaja. Fetele au primit diploma de bucatar, cofetar, iar baietii de mecanici auto si tinichigii. O parte din ei mai lucreaza si acum in aceste domenii.

Am obtinut in anul 2000 dupa elaborarea de catre specialistii fundatiei a metodologiei de lucru, sa putem face 2 ani de studiu intr-un an calendaristic. Baietii aveau peste 18 ani si erau chemati pentru  stagiul militar, iar o parte din fete erau rome si inca necasatorite. Cu ajutorul Ministrului Educatiei de atunci acest fapt a fost posibil si copiii au terminat cu bine scoala.

Cele mai mari probleme la inceput le-am avut cu parintii. In mintea lor nu intelegeau de ce fundatia dorea sa-i ajute, sa-i trimita pe copii la scoala ca sa nu mai fie analfabeti ca ei. Nu constientizau necesitatea absolvirii a minim 8 clase. A fost greu, dar cu rabdare si intelepciune am reusit. Acum avem intalniri bilunare cu parintii. Cel mai mare copil al nostru este student (Florin Raru)

Care este cea mai memorabila experienta pe care o aveti de cand desfasurati aceasta activitate?

Ovidiu Filipescu: Avem foarte multe experiente si cred ca mi-ar fi greu sa aleg doar una.

Cati copii v-au trecut „prin mana”? Cati copii „gazduiti” anual? Cati ati putea „gazdui” daca resursele v-ar permite?

Ovidiu Filipescu: In cei aproape 15 ani de activitate Fundatia “Caminul Phillip” a ajutat  peste 1800 copii. In anul scolar 2011 – 2012 fundatia are in evidentele sale 120 copii care participa la toate activitatile.

Dintre acestia 88 de copii vin zilnic, iar restul sunt la liceu si ii asistam lunar cu alimente si rechizite (sunt beneficiarii dintre cei mici care au crescut).

Deoarece de la an la an finantarile sunt tot mai putine, iar cheltuielile sunt destul de mari pentru 120 de copii, nu stiu daca am putea face fata la un numar mai mare de beneficiari.

Cat de numeros este personalul dumneavoastra? Cum va descurcati cu voluntarii? Ce nevoi de personal si voluntari aveti? Care sunt principalele probleme pe care le intampinati pe aceasta linie?

Ovidiu Filipescu: Din cauza fondurilor foarte mici, personalul fundatiei nu este foarte numeros, dar avem o echipa de oameni inimosi care fac tot efortul sa ajute acesti copii. Sunt doar 4 cadre didactice la 88 de copii care ii ajuta zilnic la lectii, mai este 1 bucatar si asistenta sociala. Avem acum doar 2 voluntari care vin in functie de timpul lor liber. Pentru rezultate bune la invatatura, Fundatia “Caminul Phillip” are nevoie de un cadru didactic la 6 – 8 copii. Pentru celelalte activitati extra-scolare un numar mai mare de voluntari ar acoperi toate nevoile noastre. In Romania voluntariatul cred ca nu este foarte bine definit si promovat, de aceea sunt foarte putini.

Cum reusiti sa va descurcati cu resursele? Care au fost situatiile cele mai critice si cum ati reusit sa le depasiti? Ce nevoi aveti pe linia resurselor? Va rog sa ne oferiti cateva cifre de genul: cate paini pe zi, cati litri de lapte, cate kg de cartofi si de carne, etc.

Ovidiu Filipescu: Cea mai mare problema este cea a resurselor.  Avem nevoie de resurse pentru personal, care este insuficient, pentru mancare, rechizite si materiale  igenico–sanitare (sapun, hartie igienica, detergent, etc).  Zilnic vin in jur de 88 de copii care servesc masa de pranz compusa din 3 feluri de mancare. Am coborat valoarea meniul la 1 EURO de copil/zi,  adica 88 copii X 1/zi X 22 zile/luna = 1936 Euro/luna, iar pentru 12 luni =  23.232  Euro/an. Foarte rar cand reusim sa strangem intreaga suma, de aceea orice donatie de alimente (care inseamna tot bani) este foarte binevenita. De cele mai multe ori, meniul zilnic  il  facem in functie de alimentele din magazie.

Cine sunt copii care vin la dumneavoastra? Ce varste au? Cum ajung la dumneavoastra? Sunt si copii pe care trebuie sa-i refuzati? Ce criterii folositi? Cum va intelegeti cu parintii lor? Ne puteti povesti, pe scurt, cateva situatii mai deosebite cu care v-ati confruntat?

Ovidiu Filipescu: Beneficiarii fundatiei sunt copiii dezavantajati din comunitatea Prelungirea Ferentari care locuiesc in gheto-uri, adica in blocuri in care utilitatile lipsesc cu desavarsire. Doar curentul electric il mai fura inca, si isi fac dintr-un bloc de BCA  cu o rezistenta electrica, soba sau aragaz.

Pentru ca nu au nici macar apa rece o parte din copii isi fac dus la fundatie si le spalam hainele cu masina de spalat a fundatiei. Astfel ei merg spalati si imbracati curat la scoala si numai sunt discriminati.

Copiii au varstele cuprinse intre 7 si 15 ani (clasele 1 – 8), dar daca copilul merge mai departe la liceu,  noi il sustinem in continuare.  In fiecare zi avem 2 -3 solicitari de noi beneficiari, dar ii refuzam din lipsa fondurilor. In urma solicitarilor,  asistentul social merge la copil acasa si face ancheta sociala iar staff-ul fundatiei decide ce copii vor  fi acceptati, in limita locurilor disponibile.

Toti copiii sunt saraci si e foarte greu sa hotaresti care sa fie admis si care nu. De multe ori un scaun in plus in garsoniera poate face diferenta, adica este mai “bogat” ca celalalt. Criteriile sunt in functie de saracie, situatie familiala (un parinte sau doi), venituri si numar de persoane.

Fundatia a creat un Centru de Resurse pentru Parinti unde toate problemele lor sunt prezentate si incercam  in limita posibilitatilor sa-i ajutam.

Povestiti-ne cate ceva despre studiul pe care l-ati facut traind in comunitatea de langa Fundatie. Cine l-a comandat, care a fost scopul, la ce concluzii ati ajuns…Ne puteti povesti un episod mai aparte legat de aceasta experienta? Ne puteti trimite si noua studiul?

Ovidiu Filipescu: Cu cativa ani in urma UNICEF-ul a comandat un studiu  despre viata romilor din comunitate. Dupa 6 luni petrecute in comunitate, in casele lor, cam 10 – 12 ore pe zi, am reusit sa aflam lucruri noi despre viata, cultura, traditiile si obiceiurile romilor.  Dupa elaborarea acestui studiu am realizat ca trebuie sa schimbam  si sa adaptam curriculum. Am creat Centrul Metodologic unde impreuna cu profesori, directori de scoli si reprezentanti ai autoritatilor sa gasim solutii pentru a putea intelege si lucra cu copiii de romi. Acum situatia lor scolara, cel putin pentru  scolile din jurul fundatiei, s-a schimbat foarte mult in bine.

Din pacate noi am primit un numar foarte mic de exemplare din acest studiu si nu mai avem nici unul, iar UNICEF-ul le-a distribuit pe toate chiar din acel an, mai ales ca erau si in limba engleza iar cei care au fost atunci la UNICEF, nu mai sunt acum si cei noi nu stiu nimic de acel studiu.

Care este viitorul copiilor dupa ce parasesc Fundatia? Exista alte fundatii sau institutii care sa se ocupe in continuare de ei? In afara de Florin, ne puteti oferi si alte exemple de copii care au reusit sa se „desprinda” si cu ajutorul Fundatiei?

Ovidiu Filipescu: Precizam mai inainte,  ca in situatia in care copilul dupa ce termina 8 clase, merge mai departe la liceu, fundatia il ajuta in continuare. Cei care mai au nevoie de ajutor la lectii vin la fundatie zilnic, iar ceilalti primesc acasa alimente si rechizite pentru a nu abandona scoala. Cei care merg la scolile profesionale nu mai pot veni pentru ca au si scoala si practica aproape zilnic si nu au timp. Fundatia „Caminul Phillip” doreste sa ajute beneficiarii sai pana la finalizarea studiilor, liceu sau facultate si chiar sa le gaseasca un loc de munca.  Copiii nu sunt abandonati dupa ce termina 8 clase, sunt ajutati pana la integrarea lor in societate.

Florin este singurul la facultate acum, dar mai avem in jur de 20 de copiii la liceu, care vor incerca sa mearga si la facultate.

Va confruntati zilnic cu numeroase probleme dificile. Cum reusiti sa le depasiti? Care este crezul dumneavoastra? Care sunt convingerile care va ajuta sa treceti peste probleme si sa mergeti inainte? Care este filosofia dumneavoastra de viata?

Ovidiu Filipescu: Atunci cand cineva inchide o usa, altcineva deschide o fereastra. Nimic nu este la intamplare, eu si sotia mea nu avem copii, dar iubim copiii foarte mult si tot timpul il dedicam lor. Daca aveam copiii nostri, poate ca nu ne implicam tot atat de mult sau poate deloc.  Acesti copii nu au alta sansa. Daca nu-i ajutam, ei vor fi viitorii delincventi de maine care tot pe noi ne vor fura si talhari ca sa poata sa traiasca.  Aceasta sansa pe care le-o oferim este singura care le poate schimba viata.

Cu bucurie ne uitam ziua cand vin copiii de liceu si vor sa ne ajute la lectii cu cei mici, spunand ca a venit vremea ca si ei sa ajute la randul lor cum au fost si ei ajutati inainte.

Care sunt relatiile Fundatiei cu alte institutii, organizatii si fundatii? Cu Biserica, Primaria, Ministerul Educatiei, etc? Cine va ajuta?

Ovidiu Filipescu: Fundatia Caminul Phillip are relatii de colaborare foarte bune cu toti partenerii pe care i-a avut de-a lungul anilor. Toti ne-au ajutat atunci cand a fost nevoie, nu vorbim aici de ajutorul financiar.

Ceea ce faceti dumneavoastra este totusi o picatura intr-un ocean, tinand cont de magnitudinea problemelor existente. Cum priviti dumneavoastra aceasta situatie? Nu va descurajeaza? Nu va simtiti singur?

Ovidiu Filipescu: Cand facem bilantul si ne uitam in spate cati copii am ajutat si ce rezultate bune avem, continuam cu si mai mare elan. Au fost multe situatii grele cand multi au crezut ca vom inchide aceasta activitate, dar intotdeauna salvarea a venit in ultimul moment.  Credem ca aici este locul nostru,  sa facem treaba buna si sa ajutam acesti copii cat va fi nevoie.

Cum vedeti viitorul acestei Fundatii?

Ovidiu Filipescu: Nu cred ca astazi in Romania cineva se gandeste la un viitor foarte bun, data fiind situatia economica din tara,  dar noi suntem optimisti si paharul se umple cu picatura, nu tot odata. Si ajutorul va veni tot la fel, cate putin, dar va veni.

———

 

Multumim pentru interviu!

Interviurile RomaniaPozitiva, ianuarie 2012

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.