Deși vezi des țigănci pe stradă sau la televizor ele sunt invizibile pentru tine

1

*autor text Nicu Dumitru, invitat pentru rubrica (Cu) Dreptul la Cuvant

Care este primul lucru care iti vine in minte atunci cand auzi cuvantul “tiganca” ?  De cele mai multe ori, asociem inconstient acest termen cu o serie de atribute. Atribute precum: focoasa, ghicitoare, murdara, imputita, opulenta, obraznica, insistenta, jegoasa, cu fuste si multi copii.

Este foarte cunoscut faptul ca romii au fost si inca sunt tinte ale atitudinilor sceptice ale populatiei majoritare. Pe deasupra, stim ca femeile in general au dificultati in a accesa pozitii de decizie in Romania. Dar ce se intampla cand esti si femeie si de etnie roma?

Ei bine, majoritatea femeilor rome sunt invizibile. Zilnic, trecem pe langa mii de femei care lucreaza in domenii precum serviciile medicale, salubritate sau confectii, dar si invatamant, muzica sau teatru. Le remarcam doar in masura in care corespund cu stereotipul. Te-ai gandit vreodata cat de greu trebuie sa fie sa renunti la o parte atat de importanta din identitatea ta doar sa te poti bucura de un tratament normal din partea celor din jurul tau?

Conform recensamantului de anul acesta, in Romania traiesc peste 600.000 de romi. In realitate, insa, se estimeaza ca avem mai degraba in jur de 2 milioane de romi romani. Asta inseamna ca aproape 1,5 milioane de romi isi ascund apartenenta la aceasta etnie. Asta zice multe despre ce inseamna sa recunosti ca esti tigan / tiganca in Romania.

In comunitatile de romi este o nevoie acuta de modele. Mai cu seama in randul femeilor rome, care nu au beneficiat pana acum de programe special destinate lor. Femeile rome de succes trebuie sa iasa la lumina si sa devina modele pentru tinerele fete fara perspective de viitor din comunitatie de romi.

 

Un prim exemplu este Daniela Vaduva, asistenta medicala.

“Mama mea nu are decat opt clase, tatal meu cinci si a terminat cursurile dupa aceea, in timp. Le-a facut la fara frecventa ca sa poata obtine si el diploma de opt clase.  La sase ani si doua zile am plecat la scoala. Mama mea a preferat sa castig un an, decat sa il pierd. Am inceput scoala in banca a doua, acolo m-a asezat doamna invatatoare impreuna cu o fetita care era vecina cu mine. Eram prietene bune. Nu am simtit acea discriminare  pe care probabil alti copii au simtit-o. Nu am fost niciodata marginalizata in timpul scolii. Ar trebui sa fiu ipocrita sau sa mint daca as spune ca am fost discriminata, data la o parte. Probabil pentru ca eram un copil constiincios, imi placea sa invat, nu lipseam de la scoala. Am terminat liceul la zi, foarte bine, pentru ca la fel ca si in scoala generala, am avut ambitie sa invat, desi greutatile de liceu au fost mult mai mari, tinand cont ca aveam patru frati si ca din clasa a zecea m-am casatorit. Tatal meu facuse in asa fel incat ma casatorise. Fiind o casatorie aranjata, nu ma avut voie sa zic nimic si a trebuit sa urmez pasul indicat. Dar singurul lucru pe care l-am dorit a fost sa merg la scoala.”

Q: Cum ai reusit sa imbini obligatiile familiale cu scoala?

A: Eram in clasa a zecea. Am reusit sa termin liceul cu nota mare, in primii zece din grupa mea. Dupa liceu, faptul ca am fost casatorita nu mi-a dat posibilitatea sa ma inscriu la facultate, tinand cont ca eram insarcinata cu primul copil. Ma angajasem. Simteam ca nu fac fata si am preferat sa raman acasa, sa  merg la serviciu, sa am grija de familie. Mi-am propus ca la trei ani ai copilului sa ma inscriu la facultate. Problema este ca nu am reusit, pentru ca dupa doi ani a venit al doilea copil. A trebuit sa ingrijesc doi copii acasa. Din trei ani s-au facut noua. Dupa noua ani m-am inscris la Facultatea de Drept „Constantin Brancusi” din orasul meu, pentru ca nu imi permiteam sa plec din orasul nostru, precum si la Scoala Postliceala Sanitara, in idea ca din doua voi reusi sa intru la una. Am reusit la amandoua. La facultate m-am transferat la invatamantul de la distanta si am ramas la postliceala sanitara la zi.

„Am vrut sa dau un exemplu pentru toata lumea, in special pentru tineri”

Vin dintr-un mediu traditional, care nu prea iti dadea voie sa faci rabat. Nu iti dadea voie sa iesi din acest mediu. Trebuia ori sa fii foarte curajos, ori sa lasi tot deoparte si sa uiti de unde vii. Eu am incercat sa imbin cumva traditia cu vremurile noastre moderne, cu obiceiurile, cu necesitatile noastre, cu ambitiile noastre.  Am vrut sa fac in asa fe incat sa nu depasesc limita bunului simt, sa nu imi pierd nici traditia, nici obiceiurile, portul pe care il pastram de mii de ani, dar nici sa raman la un nivel mediocru. Am vrut sa fac ceva care sa poata fi considerat un exemplu pentru toata lumea, in special pentru tineret. Tinerii au nevoie de exemple bune ca sa poata sa urmeze pasii in continuare. Am vrut sa dau exemplu   atat prin familia mea, persoana mea, cat si prin copiii mei, care imi urmeaza pasii. Denisa mea, desi este maritata de doi ani, e in anul doi de facultate. Cristina este in utlimul an la liceu. Cea mica vrea sa mearga la Academia de Politie. Sper sa reuseasca. Niciodata nu am spus ca nu imi da voie sotul, religia sau obiceiul. Nu. Reigia, obiceiul si traditia iti dau voie sa faci orice. Tatal meu spunea: orice ai face in lume, sa nu depasesti pragul ala, ca nu trebuie depasit. Eu am incercat sa nu il depasesc. Si sper ca am si reusit!

O alta femeie roma invizibila este Dana Petaca, educatoare.

Dana locuieste in Rosia Montana – Alba Iulia si este educatoare la Gradinita cu program preungit nr. 2 din Campeni. Ne-a marturisit ca ii plac copiii si de aceea a ales aceasta meserie. Are 24 de ani si a absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii „Babes-Bolyai”.

“Femeile rome din Rosia Montana sunt numeroase, sunt bataioase. Dar multe au  conceptia – si cele tinere si cele mai in varsta – ca locul femeii este la cratita. Este adevarat, pot face si asta, dar pot fi egale cu barbatii, pot conduce. Ele nu ies in fata, se tem. Pentru a demonstra ca sunt egale cu barbatii, trebuie promovate metodele prin care femeile pot avea aceleasi pozitii cu barbatii”.

Alina Serban este actrita si are o poveste de viata impresionanta.

Provine dintr-o familie de spotori din Bucuresti, iar dupa ce a studiat la New York, acum urmeaza un masterat in actorie la Londra.

“Mai faceam chestii de genul: „Salut, eu sunt tiganca, tata a murit, mama e inchisa, eu stau la un centru de plasament. Buu!” Si nu glumeam. Eram rea. Iar ceilalti incercau sa inmoaie: „Hai, mai, ca nu e adevarat!” Culmea, totul era adevarat, chiar daca parea o gluma.  E greu, pentru ca tu vrei sa te prezinti ca un om extraordinar, sa aiba lumea o parere buna. E greu sa spui cine esti, sa fii vulnerabil, sa simti ca te dezbraci si totusi sa fii OK cu asta. In spectacol a fost greu, pentru ca am recunoscut multe lucruri dureroase. Am vrut sa prezentam lucrurile cu nuanta”

 Q: Cand ai stiut ca vrei sa fii actrita? De ce ai ales teatrul?

Mi-am zis: eu cam asta vreau sa fac. Simteam ca asta imi place, sa ma joc, sa ma inveselesc pe mine si pe altii. S-a concretizat prin clasa a 9-a.  A venit cineva la scoala sa facem cursuri gratis. M-am dus si nu aveam bani sa continui. Plangeam de rupeam pamantul. Daca aveam de ales intre blugi sau altele…. Ma intreba tata: Am 500.000 lei vechi. Ce alegi? Blugi sau karate? Asa am fost si la karate. Era foarte bine, trebuia sa ma duc si la cupa nationala. Dar nu aveam kimono. Tata ma punea sa aleg. Kimono, blugi sau actoria. Oricum, atunci nu am mai putut sa aleg nimic. Nu mai aveam gaz sau butelie, mi se pare.

Q: Mergeai la teatru?

Nu aveam bani sa merg la teatru, dar vorbisem cu doamna de la bilete. Eu ii aduceam mai  multi copii si puteam sa intru. La loja! La scoala primeam biletele colegilor, care erau trimisi la teatru ca sa le fie motivate absentele, cu o parte imi luam prietenii care nu aveau bani, pe celelalte le si revindeam si aveam bani si de suc. La 15 ani murise tata, mama era inchisa, iar eu visam cai verzi pe pereti – sa intru la actorie”

–-

*Autor text: Nicu Dumitru – este de opt ani cu un picior în media și cu celălalt în lumea romilor.

Activist, gypster, reporter, snowboarder și țigan, Nicu încearcă să îmbine curente și lumi până acum relativ antitetice. Reușește să o facă la KCMC, unde coordonează campanii publice antidiscriminare. www.kcmc.ro

(Cu) Dreptul la Cuvant, august 2012

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Daca acest subiect prezinta interes pentru tine iata si o invitatie la o dezbatere la  The HUB pentru cei care vor sa continue conversatia si  „in offline”.  

Living Library: Nicolae Gheorghe on Roma’s Social Integration Issue, AUGUST 21, 2012 7:00 PM

A life story of a Roma that became an EU well known expert and is one of the founding parents of the civil society tackling Roma issue in Romania.

Guest: Nicolae Gheorghe

“I grew up with the idea I am a cigan, I wanted to get rid of this identity I was taught to be Romanian . I rediscovered my identity  I will die as a Human person.” (Nicolae Gheorghe)

About Nicolae Gheorghe: University of GrazWikipedia

Hosts: Romano ButiQ Association  and HUB Bucharest

Agenda

19:00 – 20:00 – A life story of Roma in Romania today. How did we get here and we do from now on?

20:00 – 21:00 – Questions and Answers from the audience

21:00 – 21:30 – Conclusions of the evening and what can I do individually

Some questions we would like to invite the participants and speaker to address in the Roma conversations:

  • Are Roma a burden or a resource for Romania?
  • If my kids or kids of friends asks if they can play with the gypsies what should you do?
  • Between the tolerance paradigm and the negative stereotypes where is the reality?
  • How did they get to Romania and why are they here?
  • Romania’s brand in connection with Roma migration?
  • Is Roma identity a Romanian identity?
  • How much of what we know about them from the media is true?
  • Is education really the solution?
  • How can we break the vicious circle of poverty and discrimination?
  • What are the flaws of the social programs aiming to solve the Roma issue so far and what are the consequences?
  • Are Roma a Romanian issue or an European one?
  • What can I do individually?
  • What questions do I have about the Roma and had no idea where to find the answer?

Preparation

In order to have a consistent dialogue reading the prepared texts bellow would be advisable, as they will surely come in handy next time you meet a Roma.  We believe that part of the Roma issue is the lack of information about them and the preparation texts and the event will be the start of a longer dialogue around the issue. The articles are only available in Romanian.

Avem o problema romaneascaInterviu Courrier des BalkansArticol in The GuardianInterviu Nicolae GheorgheRom sau Tigan

Fees & Registration

The fee for this event is 40 lei for the general public, while the members of HUB Bucharest and of the Romano ButiQ Association can access the event for free.

To confirm your attendance, please send an e-mail to madalina.neagu@the-hub.net

 

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.