Cel mai rapid barbat roman la maratonul de la New York!

1

„Aveam sa aflu rezultatele oficiale a doua zi: locul 640 din 42.000 de alergatori, locul 118 in categoria mea de varsta, cel mai rapid barbat Roman care sa fi alergat vreodata maratonul din New York – desi nu iau asta in considerare avand in vedere ca nu a alergat nici un profesionist Roman acest maraton – au alergat in schimb Romance in timpi foarte buni – sub 2 ore 30 minute.”

Mugur Florea, 30 decembrie 2009

Am avut plăcerea să aflăm de curând detalii despre o poveste foarte frumoasă a unui român participant la maratonul de la New York din 2009. Contrar aparenţelor – nu este o poveste numai despre maraton, despre sport. Este o fermecătoare poveste despre viaţă! Recomandăm citirea integrală a articolului!

Redăm câteva fragmente „atent selecţionate” din povestea „celui mai rapid bărbat român care a alergat la maratonul din New York”!

Experienta mea cu alergatul pana la maratonul din New York (curse, Viena, Berlin, 5k,10k)

De cand am inceput sa alerg pentru maraton, februarie 2008, si pana in ziua maratonului din New York, 1 noiembrie 2009, am alergat aproape 3000 km (1200km inainte de maratonul din Berlin, 1400km pentru cel din New York, 400 intre septembrie 2008 – martie 2009).

Cateva curse si recordurile personale inainte de New York:
5 km – Dubai – 2009 – 18min 10 sec
8 km – Viena – 2008 – 27 min 50 sec
Semi-maraton – Viena – August 2008 – 1 ora 24min 00sec
Maraton – Berlin – Septembrie 2008 – 2 ore 57min 24sec

mugur-florea„Fara scurtaturi – un lucru cu care am fost invatat in Romania, si nu sunt inca 100% convins ca e bun sau rau, desi tind sa cred ca e daunator pe termen lung, e ca pot reusi prin „smecherie”, ca exista tot timpul o cale mai scurta de a obtine ce altii obtin mai greu. Schimband mediul de lucru, de viata, societatea – din Bucuresti in Viena si mai apoi Dubai (desi in Dubai mai sunt situatii de „scurtaturi”) am realizat ca poate nu e ceva general si ca nu exista scurtaturi, fara compromisuri de valori.

In maraton nu exista scurtaturi. Cursa maratonului e alergata de toti participantii, de la cel mai mic la cel mai mare, de la cel mai tanar la cel mai batran… toti cei 42.195 km. Diferenta se face intre cat de bine te-ai pregatit pentru cursa, nu in cat de „smecher” esti. „Smecheria” duce la discalificare, penalizare cu timp aditional, daca trisezi spectatorii nu te iarta.. pacat ca nu putem avea acelasi principiu mereu in viata.

Vise mari – citeam acum cateva saptamani intr-un interviu dar de o buna prietena, o replica pe care a dat-o in cadrul unei conferinte, ce cred ca se potriveste perfect cu ce cred despre „visele mari”. Atunci cand cineva sugera ca toti oamenii ar trebui sa aiba ca obiectiv o schimbare mica, ceva ce poate fi comfortabil de facut de catre toti, ea a spus ca, dimpotriva, ar trebui sa avem obiective mari, sa facem schimbari mari si sa nu ne complacem in obiective mici care sa nu ne scoata din zona de comfort.”

Mi-a zambit si a strigat „Hai Romania!”… pentru o fractiune de secunda pot sa jur ca timpul s-a oprit…

Momentul culminant a venit insa inainte de a intra pe ultimele doua sute de metri. Pe tot parcursul cursei eram cu urechile ciulite, sa aud pe cineva strigand „Hai Romania!”. Ma gandeam ca in cele doua milioane de spectatori trebuie sa fie vreun roman. Cu fiecare kilometru alergat, cu fiecare „Go Romania!” pe care il auzeam, desi imi crestea inima ca doar sunt Roman, ma intristam un pic pentru ca nu auzeam pe nimeni spunand asta in limba Romana. Au fost cateva persoane care aratau ca fiind Romani sau poate mi se pareau mie dar cert e ca imi spuneau „Go Romania!” si se uitau cu o expresie de parca mi-ar mai fi zis si „Hai Romania!” doar ca nu se asteptau ca un Roman sa alerge maratonul din NY… sau poate ca incepusem eu sa am halucinatii. Cert e ca, pe final deja ma obisnuisem cu gandul ca nu o sa intalnesc pe cineva din Romania, numai ca, exact cand traseul urma o curba si intra in Central Park, am vazut pe cineva iesind un pic din grupul de suporteri. Un domn, cam la 40 de ani, cu un sacou bej, se uita fix la mine, in timp ce ma apropiam gafaind ca o locomotiva. Mi-a zambit si a strigat „Hai Romania!”… pentru o fractiune de secunda pot sa jur ca timpul s-a oprit… si am pornit pe urmatorii 200 de m in forta.

Cand m-am uitat dupa maratonul din Berlin la pozele si filmul de la finish, m-a pufnit rasul. Eram terminat. Nici nu puteam ridica mainile si am trecut linia de sosire de parca.. alergasem un maraton J La New York stiam cum vor arata ultimii 200 de m. Ii alergasem in fiecare zi in timpul saptamanii ce tocmai trecuse. In fiecare zi alergam si cand parcurgeam cei 200 de metri, ma imaginam alergandu-i in timpul cursei: spectatori, aer, copacii din jur, pe mine alergand… si mai ales, trecand linia de sosire cu mainile sus.”

Citeşte integral povestea lui Mugur Florea pe maraton.info.ro!

Cu respect,
RomaniaPozitiva!
Ianuarie 2010

(foto maraton.info)

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.