A fi (cu adevarat) sau a nu fi patriot

7

CU)DREPTUL LA CUVANT* este un “serial” de articole scrise cu şi despre România. Simplu, direct şi cinstit. Dacă pe parcurs apare şi puţin umor nu ne supărăm deloc:)

Pentru ediţia curentă a acestui serial avem plăcerea să o avem ca invitat pe Irina-Gabriela Buda – o prietenă a site-ului nostru – cu un articol despre patriotismul românesc.

La citire plăcută!
Decembrie 2010
Dreptul la cuvant, RomaniaPozitiva

***

A fi (cu adevarat) sau a nu fi patriot

text de Irina-Gabriela Buda

Patriotismul este o stare, o trăire care determină o atitudine. Prin urmare ar fi ilogic să imputăm altora faptul că nu sunt patrioţi. Emoţiile nu se pot impune, astfel că este deplasat să judeci pe cineva că nu are cutare sau cutare sentiment. Dar, ca şi în cazul altor termeni cu puternică rezonanaţă  „emoţională” şi cu un statut ostentativ cultural şi ideologic, lucrurile nu stau aşa. Există o anxietate epistemică în a-i aborda critic, ca şi cum am viola un tabu. Avem tendinţa, spre pildă, să aruncăm priviri acuzatoare celor care nu sunt credincioşi („oameni fără Dumnezeu”) la fel ca şi celor care nu sunt patrioţi („nu le pasă de ţara lor”)..  Ironia acestor reacţii, care pot determina conflicte reale, este că le folosim cu un patos direct proporţional cu ambiguitatea conceptelor care le provoacă.

Prin urmare ce înseamnă, de fapt, să fii patriot ? Şi de ce ar fi rău să nu fii ?

Patriotismul s-a impus în perioada comunistă. Iubirea de ţară de paradă şi de faţadă… Astăzi mulţi dintre cei care au apucat acele vremuri resping vehement manifestările care amintesc de cele anterevoluţionare. Alţii, dimpotrivă, fac apel la aceleaşi personaje şi contexte istorice şi culturale mitologizate folosindu-le pentru a (re)trezi sentimentul patriotic, pentru a critica lipsa lui. Ce înseamnă, pentru aceştia din urmă, să fii patriot ? Iată câteva din componentele definitorii: steagurile, cântecele patriotice, costumul naţional, tradiţiile. Ele sunt scoase la lumină cu diferite ocazii şi etalate pompos şi sforăitor cu un sentiment de fior interior; cu multă duioşie pentru ce am fost, am fi putut fi şi, iată, nu suntem; cu furie nedisimulată pentru cei care ne-au împiedicat: ungurii, ţiganii, UE, ruşii, comuniştii sau evreii; iubindu-l pe Ştefan, regretându-l pe Ţepeş, crezând în unicitatea geniului eminescian. Tradiţiile noastre sunt mai aparte şi mai frumoase decât ale altora, la fel şi mânăstirile. Ţara noastră este cea mai frumoasă: Alpii nu se compară cu Carpaţii, şi nici Delta Amazonului cu a Dunării. Patrioţilor de acest fel le este milă de noi, românii. Dar este o milă plină de demnitate şi resentiment. Trăirea patriotică pare să însemne, cu alte cuvinte, îmbrăţişarea pătimaşă, necondiţionată, acritică şi de netăgăduit a unor clişee reiterate, îndreptate ameninţător – la nevoie – către orice sceptic mai puţin entuziast.

Acesta este patriotismul patriotard, paseist şi îngust. Romanţios, de suprafaţă şi acuzator cu cei care îl trădează, acest model de trăire naţională îşi pierde orice urmă reală de vigoare şi folos în condiţiile actuale.

Pentru că, până la urmă, de ce suntem patrioţi ? Căutarea răspunsului descumpăneşte pentru că, deşi conceptul este foarte des vehiculat, mai nimeni nu îl tratează cu luciditate şi rigoare. Suntem patrioţi – dincolo de poleiala ideologică ce are şi ea efectele sale de netăgăduit – din motive psihologice, naturale, de apartenenţă la un clan. Este acelaşi mecanism care ne face să fim mai olteni decât moldoveni dacă ne-am născut şi am crescut în Oltenia. Este o condiţionare socială şi emoţională relativă la context şi la cât de ancoraţi suntem în el.

De ce ar fi bine să fim patrioţi ? Poate pentru că acest lucru ne-ar determina să investim cu mai multă grijă şi responsabilitate în ceea ce ne înconjoară. Şi nu pentru că este neapărat România, ci pentru că este spaţiul geografic şi social în care ne desfăşurăm. Patriotismul ar fi util în măsura în care acest lucru înseamnă respectul pentru mediul în care a trăim. Această atitudine, însă, este bine de luat peste tot în lume unde am alege să ne mutăm. Este, cu alte cuvinte, de dorit să fim civilizaţi, echilibraţi şi toleranţi unii cu ceilalţi.

De ce ar fi rău să nu fii patriot ? Nu ar fi rău, doar că punerea la îndoială a acestei stări este cum spuneam, delicată, trezind suspiciuni, acuze sau uimire. Este o reacţie pe care cei mai mulţi o văd nefirească, duşmănoasă. Singurul sens în care văd folosul sentimentului patriotic este cel pe care l-am discutat mai sus.

Patriotismul românesc are nevoie de o reinventare. Paradele, baterea cu pumnul în piept privind în urmă la „marile valori naţionale”, trăirile de tipul „fie pâinea cât de rea tot mai bine în ţara ta”, asocierea metaforică a emigrării cu exilul, toate acestea au devenit desuete şi neconvingătoare.

Reactualizarea patriotismului poate însemna conştientizarea nevoilor acestei ţări şi a felului în care, investind în ea, ne suntem, indirect, de folos. Dincolo de frumuseţea îndelung cântată a munţilor noştri mai există şi nevoia lor de împădurire. Dincolo de imaginea – altminteri difuză şi neplauzibilă – a respectului faţă de o ţară sau un popor în întregul lor, există necesitatea de a face acest lucru cu cei pe care îi întâlnim zi de zi. Poate părea dezamăgitor ca patriotismul să coboare din lojă în forum, dar de acest lucru este nevoie cu adevărat.

Patriorismul autentic este realist, actual, pe înţelesul tuturor, lipsit de strălucire dar util. Nu este un sentiment pasiv, ci are forţă de schimbare. Mai puţin strălucitor, patriotul adevărat îşi suflecă discret mânecile – departe de ochiul public sau de ziua naţională –  şi dă o mână de ajutor pe unde poate. Reciclează ştiind în ce situaţie sunt gropile de gunoi din România. Nu promovează sistemul nepotist, „pe pile”,  în mediul de lucru ştiind că acest gest dăunează altor concetăţeni cu potenţial. Respectă munca celor din jurul lui nealterând efectele ei (de la conservarea parcurilor la diferitele tipuri de utilităţi publice) şi aşa mai departe.

Pe lângă promovarea neostentativă şi neagresivă a valorilor unei ţări patriotismul înseamnă a a face efectiv ceva bun, la nivel individual, faţă de cel de lângă tine.

Patriotismul este, în esenţă, o specie de umanism.

Articol scris de Irina-Gabriela Buda, 1 decembrie 2010

***

Irina-Gabriela Buda face parte dintre mulţii tineri care ar vrea să vadă ceva schimbat în ţara asta, nu doar la nivel economic, ci şi de mentalităţi. După un doctorat la filosofie, la Universitatea Bucureşti, se înscrie printre, iarăşi, numeroşii tineri al căror entuziasm de a face ceva cu sens şi a construi ceva aici se loveşte de ziduri. De aici şi aceste rânduri…

*(CU)DREPTUL LA CUVANT este un “serial” de articole scrise cu şi despre România. Simplu, direct şi cinstit. Dacă pe parcurs apare şi puţin umor nu ne supărăm deloc:)

Dorim ca prin aceste scurte articole să oferim spaţiu pentru scris unor invitaţi care să transmită mesaje cu şi despre România. Nu e chiar un interviu. Este mai degrabă un spaţiu alb pe ecranul calculatoarelor. Un spaţiu ce aşteaptă să fie populat cu opinii, păreri, mesaje “la liber” despre ţara în care trăim.

Pentru acest serial o să invităm persoane ce doresc să scrie simplu, direct şi cinstit. Dacă doreşti să participi la acest serial din postura de actor principal, te rugăm să ne transmiţi un mesaj la romaniapozitiva@gmail.com Dacă ne place ce citim te publicăm şi ne vedem şi la o cafea. Poate că în timp o să transformăm serialul în film de cinema:) Până atunci, însă, spor la citire!

(foto Florin Ghindă,  2010)

Facebook

Despre autor

avatar

Sunt Irina. Mă îndeletnicesc de ceva ani cu scrisul și profesoratul, în varii forme și pe diferite teme. De ce România Pozitivă? Pentru că e un proiect pe care îl văd ca pe un catalizator de imagine și ca pe un loc de unde poți afla multe și poți începe multe.

7 comentarii

  1. avatar

    Intentia articolului e laudabila, dar argumentele si tonul lor sunt oarecum jignitoare la adresa celor pentru care acel ” patriotism patriotard, paseist şi îngust” este o stare mixta: anume un amalgam de sentimente referitoare la trecutul istoric, la traditii dar si dorinte de schimbare in bine a tarii. Eu personal ma incadrez aici: imi iubesc tara pentru trecutul si autenticitatea traditiilor si tocmai de aceea incerc sa folosesc acest „ingust” patrotism in scopuri practice (sa fac ceva pentru Romania prin munca mea, sa schimb mentalitatea celor din jur, sa aduc in Romania idei sau proiecte invatate sau initiate in strainatate). Tu ce faci pentru Romania?

  2. avatar

    Si uite asa ne mai spune o proaspata absolventa ca a te contrazice in acelasi articol ar putea fi admis. Face-ti dragi cititori urmatorul exercitiu: cititi primul si ultimul paragraf si vedeti ce iese 🙂

    Mi-e mila (si dupa cum ai spus tu, Irina-Gabriela, din patriotism simtesc asta) de felul in care tratezi problema. A fii mandru de locurile unde ai crescut si copilarit nu are nimic de-a face cu dorinta de a face ceva pentru tara ta. Sunt doua chestiuni total separate, iar niciun sentiment de mandrie regionala nu te poate pune la fapte.

    Nu inteleg la ca ziduri te referi si de care te izbesti??? Crezi oare ca tinerilor din Elvetia, Germania sau altele din vest le este mai usor sa schimbe mentalitati invechite?

    O atitudine de lehamite ca a ta ma duce de fapt cu gandul la o persoana care nu stie ce are de facut si nu vrea sa faca pentru ca, dupa cum bine ai spus, comunistii, rusii, etc. nu te lasa..

    Patetic..

    Am zis!

  3. avatar

    Pentru Felicia:

    In primul rand multumesc pentru comentariu. Apoi niste precizari.

    Nu am nimic impotriva celor care respecta si apreciaza cu adevarat valorile tarii sale. Si eu le respect pe ale tarii mele in masura in care le cunosc. II criticam pe cei care au cliseizat acest lucru, l-au folosit excesiv si, eventual, chiar cu scopuri subversive (cum s-a intamplat in perioada comunista).

    In plus ne putem iubi tara in mod sincer insa fara a cadea in excese mitologizante (exista oameni care chiar sustin onest ca traditiile noastre sunt cele mai frumoase, insa nu au citit/vazut/intrat in contact cine stie cat cu altele. S-a intamplat sa cunosc astfel de persoane).

  4. avatar

    Pentru Vasile Blaga,

    Multumesc pentru comentariu si pentru titulatura de „proaspata absolventa”, ma face sa ma simt mai tanara decat sunt :).

    Si acum un raspuns:

    Nu m-am contrazis. Am criticat o anumita folosire a termenului „patriotism”. Apoi am spus ca patriotismul inteles ca respect, toleranta si responsabilitate pentru mediul in care traim este de dorit. Si am incheiat afirmand ca patriotismul de dorit este o forma de umanism… adica de respect, toleranta si responsabiltiate.

    In privinta faptului ca patriotismul trebuie sa ne indemne sa facem ceva efectiv pentru tara sau sa ramana doar la nivel sentimental…Cum spuneam, sentimentul de iubire pentru locurile de care apartii este explicabil psihologic. Am spus insa ca nu e foarte util atat timp cat nu inseamna sa si faci ceva pozitiv pentru ele. Dar, desigur, nu trebuie sa fie de acord toata lumea cu aceasta atitudine actionala.

    Si nu vorbeam de patriotismul regional ci fata de tara (exemplul cu oltenii si moldovenii era o comparatie care releva folosirea aceluiasi mecanism psihologic).

    Iar in privinta atitudinii de lehamite….Cred ca a doua parte a articolului indeamna evident spre actiune, nu trimite nicidecum spre renuntare, pasivitate si lehamite. De fapt tot articolul critica patriotismul de fatada care nu face nimic pentru tara.

    O ultima mentiune….Se scrie „faceti” fara liniuta, atat timp cat se face trimitere la persoana a doua plural, timpul prezent si „a fi mandru” cu un singur „i” pentru ca este forma de infinitv.

  5. avatar
    lucian martinica on

    Omul nou, sovietic sau european, apare tot mai des. si, ca acum 50 de ani, isi renega parintii. sau ii e rusine de ei. sau ii trimite la azil. pentru ca el isi sufleca manecile si se apuca de „reconstructie”.

  6. avatar
    lucian martinica on

    dar, ce-i drept e drept: patriotul „face” pentru tara in primul rand . cand e cazul, „lupta” pentru ea.
    dar, de!, noua baietilor numai la bataie ne e gandul. Irinuca, cum e fata…!

Comentează