245
Am stat de vorbă cu Letiția Suciu, Director Executiv – Asociația Școala Încrederii, despre atractivitatea meseriei de profesor, provocările la început de carieră didactică, noua paradigmă a educației și despre învățarea continuă, în contextul proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, aflat în derulare.
Cum asigurăm debutul în cariera pedagogică? Proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” și miza practicii pedagogice aplicate într-un sistem care își riscă debutanții în educație
Un sistem de educație poate fi greoi. Singuratic. Un mediu care te derutează la început de drum, dar în același timp, poate fi un mediu care îți oferă sens și satisfacție. Am auzit de la un student că sistemul de învățământ în relație cu profesorul poate naște un sentiment de „love-hate”; primești feedbackul de la elevi și poți avea impact în timp real, dar poți avea și momente în care ai nevoie de ajutor și nu ai cui să îl ceri.
Date din rapoarte ale Ministerului Educației, precum „Raport privind starea învățământului superior din România, 2023-2024” arată că domeniul „Științele educației” (care include studiile pentru formarea viitorilor profesori) este printre cele cu cei mai puțini studenți la nivel universitar din România. De exemplu, în anul universitar 2023-2024, numărul total de studenți înscriși la acest domeniu a fost de 15.037 de studenți, comparativ cu „Afaceri, administrație și drept” unde au fost înscriși la studii universitare de licență aproximativ 101.113 de studenți. Cifrele demonstrează că domeniul educației este puțin atractiv comparativ cu altele (de exemplu, afaceri, inginerie, sănătate etc.)
De ce aleg tinerii catedra și mai ales, de ce o părăsesc după primii ani?
Într-un sistem de educație unde formarea inițială rămâne adesea cantonată în teorie, iar inițierea de la clasă îi lasă pe debutanți fără plasă de siguranță, inițiative precum „Școala Tinerilor Profesori de Încredere” încearcă să acopere abisul dintre băncile universității și realitatea sistemului de învățământ de stat.
„Școala Tinerilor Profesori de Încredere” se adresează studenților care se pregătesc să devină cadre didactice în învățământul preșcolar și primar. Avem bucuria să colaborăm în proiect cu Universitatea din Târgu Mureș și Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar cei peste 340 de studenți din proiect provin din aceste două universități.
Studenții au parte de o formare complementară față de ceea ce studiază la universitate. Prin formare, dezvoltă competențe socio-emoționale, didactice, digitale și verzi, adaptate la felul în care învață copiii, pe categorii de vârste. În plus, componenta de practică e gândită ca un spațiu real de învățare: stagiile sunt cele obligatorii din programa universitară, dar proiectul aduce un element esențial în plus: comunități de învățare împreună cu profesorii mentori din școlile de practică. Studenții și cadrele didactice parcurg formări în paralel și aplică împreună la clasă, profesorul având rol de mentor. În felul acesta, studentul nu doar „vede” cum se face, ci învață să aplice, să adapteze și să își construiască propriul stil, în funcție de nevoile reale ale copiilor.
Practica pedagogică: De la teorie la stagii reale
Una dintre marile vulnerabilități ale sistemului actual de formare este exercițiul insuficient de practică pe teren. În timp ce absolvenții liceelor pedagogice au nevoie de asistență și predare, studenții de la diverse facultăți care urmează modulul psihopedagogic ajung prea puțin la contact real, la clasă, în lucrul cu elevii.
Proiectul „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, lansat de Asociația Școala Încrederii și finanțat prin Fondul Social European+, vine să schimbe exact această paradigmă. Programul propune un stagiu de practică pedagogică, oferind celor 280 de studenți și masteranzi selectați (cu vârste între 18 și 35 de ani): timp de observare, planificare asistată și predare sub supravegherea unor mentori, urmată de feedback în timp real.
„Practica pedagogică este spațiul în care viitorii profesori încep cu adevărat să învețe ce înseamnă să fie la catedră. Acolo se formează aptitudinea pedagogică și se conturează, treptat, un stil didactic propriu. Fără această experiență directă, intri în clasă cu multă teorie, dar fără reperele de care ai nevoie în realitate, mai ales în momentele dificile când apar tensiuni, emoții puternice sau conflicte între elevi”, explică Letiția Suciu, Director Executiv, Asociația Școala Încrederii.
Vocea debutanților: „Mă simt ca un impostor cu diplomă”
Pentru a înțelege de ce este crucial acest sprijin de mentorat și ghidaj pentru debutanții din sistemul de educație, am colectat mărturii sub protecția anonimatului de la profesori aflați în primul an de activitate în școlile de stat. Lipsa de încredere, lipsa sprijinului emoțional și sentimentul de izolare sunt temele recurente.
„Am învățat pe băncile școlii, despre metode pe care nu am avut când să le aplicăm live. În prima zi la clasă, când 30 de ochi s-au ațintit asupra mea, am înghețat. Colegii cu experiență mi-au zis că voi învăța eu pe parcurs până mă prind cum se face educație. Dar asta înseamnă greșeli pe spatele elevilor. Simt că am nevoie de cineva care să îmi spună nu doar ce am greșit, ci cum să gestionez un copil care refuză să deschidă caietul fără să transform totul într-un scandal.” (A.S.)
„Birocrația mă îngroapă. Nimeni nu ne-a explicat practic cum se completează corect un catalog sau ce înseamnă cu adevărat un plan de lecție la simultan ori un portofoliu al elevului. Mă simt ca un impostor cu diplomă. Dacă nu aș fi avut pe cineva în școală care să mă ghideze informal, cred că mi-aș fi dat demisia în prima lună.”
