Proiect Comenius – „Conflciting Past – Common Future” (Trecut conflictual – Viitor comun)

1

Reuniunea de proiect ce s-a tinut in Irlanda de Nord (20 – 28 ianuarie 2011), la Downpatrick. Proiect Comenius – „Conflciting Past – Common Future” (Trecut conflictual – Viitor comun)

Participanti – elevi Alexandru Sas, Ionut Dragos si prof. Elena Iercosan

Nimic nu schimbă atitudinea unui om faţă de lumea în care trăieşte mai mult decât o călătorie în care primul lucru vizat este de a învăţa mai multe despre locul vizitat. Încă  de mic copil, una din marile noastre dorinţe a fost să vizităm o ţară străină. Oricare în general, dar două în mod special: Scoţia şi Irlanda. N-am pus până acum piciorul în Scoţia şi probabil n-am s-o facem prea curand, dar ne putem lăuda că am vizitat Irlanda şi că ne-am întors de acolo cu o perspectivă total diferită asupra acestei ţări.

Dacă înainte aveam în minte imagini foarte vagi legate de această ţară (spiriduşi, berea Guiness, accentul irlandez, Riverdance), la foarte scurt timp după ce am intrat în contact cu cultura irlandezilor, am rămas cu o impresie total diferită. Totul a făcut parte dintr-un proiect internaţional Comenius, numit „Conflicting Past, Common Future”. Scopul  acestei reuniuni a fost de a ajuta elevi din diferite tări să înţeleagă mai bine conflictele care au avut loc (sau cele care persistă) în Europa şi de a-i încuraja să participe la soluţionarea acestora.

Primul lucru care ne-a surprins a fost chiar primul cu care am intrat în contact, şi anume, atitudinea irlandezilor şi putem afirma că sunt printre cei mai primitori, mai prietenoşi şi mai săritori oameni pe care i-am întâlnit până acum. Prima noastră oprire a fost Dublin, unde, deşi nu am stat mult, am avut ocazia să facem turul oraşului într-un autobus double decker. Ziua următoare am pornit spre destinaţia stabilită iniţial: un oraş mic, dar cu un trecut bogat, situat în Irlanda de Nord – Downpatrick. Aici ne-am întâlnit cu reprezentanţii liceelor din celelalte ţări (Italia, Germania, Irlanda şi Polonia). Tot de aici am pornit spre diverse locaţii stabilite în proiect.

Primul obiectiv vizitat a fost Giant’s Causeway, una din cele mai frumoase formaţiuni de bazalt din lume; peste 40.000 de coloane de bazalt, aproape toate în formă de hexagon. De parcă privelistea oferita nu a fost de ajuns, locul are si o legendă interesantă şi destul de comică. Se spune că aici a avut loc un conflict între doi uriași: uriașul scoţian şi cel irlandez, cei doi construind o trecătoare (Trecătoarea Giganţilor, mai pe româneşte) să ajungă unul la celălalt. Cel din urmă, pe nume Finn McCool (Fionn mac Cumhaill in irlandeza veche), văzand că uriasul scoţian era mult mai mare şi mai puternic decat el, a fugit înapoi acasă şi s-a ascuns intr-un pătuţ pentru copii. Când uriaşul scoţian a ajuns la casa lui Finn, acesta a găsit-o doar pe soţia lui, care i-a spus acestuia că Finn e plecat la vânătoare şi că în casă sunt doar ea şi fiul ei. Curios, scoţianul a aruncat o privire în pătuţ şi văzandu-l pe Finn înăuntru, a exclamat „Dacă băieţelul lui e atât de mare, nu vreau să-i întâlnesc tatăl!” şi astfel, uriaşul scoţian a rupt-o la sănătoasa, rupând şi crăpând pământul în urma lui, să nu-l poată urmări nimeni. Aşa se spune că s-a format Canalul Nordic, care desparte Irlanda de Nord de Scoţia.

Urmatorul obiectiv vizitat a fost Londonderry, unul din cele mai vechi şi mai bine păstrate oraşe irlandeze (locuit încă din secolul VI), unde am învăţat tot ce se putea învăţa despre istoria turburată a acestui ţinut, începând cu epoca de bronz şi până in zilele noastre.

Întorcându-ne în Downpatrick, pe lângă obiectivele turistice, am avut ocazia să vizităm și să lucrăm la unul din liceele irlandeze, South Eastern Regional College, unde fiecare echipă şi-a exprimat perspectiva asupra conflictelor sau tensiunilor prezente în ţara de provenienţă. În cea de-a doua întâlnire am avut ocazia sa lucrăm cot la cot cu studenţii irlandezi. Am creat împreună opt jocuri simple, pe care le-am jucat apoi, pe rând. Timp de o săptămână (20-28 ianuarie), Irlanda de Nord a fost pentru noi un fel de „a doua casă”.

Dacă ar fi să exemplificăm câteva privelişti văzute în Irlanda, într-o discuţie amicală, acestea ar fi următoarele: pescăruşii zburând liberi cum zboară la noi porumbeii; imaginea unui bărbat mai în vârstă, cu plete până pe umeri, stând singur la masă într-un pub din Temple Bar, în lumina soarelui de 10 dimineaţa, bând o bere; strada centrală, O’Connel Street, pe care poți vedea oameni de diferite culturi plimbându-se; un domn foarte amabil care se oferă să ne ajute crezând că ne-am rătăcit doar pentru că am deschis harta să mai verificăm o dată locaţia noastră; statuia controversatului Oscar Wilde din Merrion Square; străzile ondulatorii din Londonderry, pline de magazine cu suveniruri şi cărţi extrem de ieftine; plaja îngustă, dar plină de scoici din Newcastle; mormântul în care se presupune că este îngropat Sf. Patrick, ocrotitor al Irlandei; Zidul Păcii din Belfast, foarte lung şi plin de grafitti, cu mesaje pacifiste scrise de persoane din diferite ţări şi multe alte imagini noi, care nu vor fi uitate.

Ce am învățat despre istoria lor? Spre deosebire de România, unde s-au cam stins conflictele violente sociale şi totul e liniştit din perspectiva asta, paginile lor de istorie contemporană încă mai sunt mânjite cu sângele victimelor conflictului major dintre republicani şi unionişti. Chiar în săptămâna precedentă sosirii noastre acolo, a fost adus în atenţia mass-media un caz în care doi soldaţi britanici au fost ucişi de foşti membri ai IRA, care acţionează acum pe cont-propriu.

Toată această experienţă a fost una revelatoare. Umblând pe străzile din Dublin şi uitându-ne la pescăruşii de pe malul râului Liffey, am văzut că în ciuda istoriei recente violente, oamenii se pot bucura de o plimbare liniştită, pot traversa fără frică strada ignorând semaforul şi pot să ducă mai departe tradiţia şi să-şi promoveze foarte bine ţara.

Aşadar, Irlanda a fost, este şi va rămâne o ţară preferată. În primul rând pentru muzica lor tradiţională, cât şi cea contemporană, care este cunoscută în întreaga lume (Snow Patrol, The Cranberries, U2, The Dubliners şi alţii), apoi pentru legendele şi mitologia plină de magie şi nu în ultimul rând pentru prietenia şi căldura cu care te întâmpină irlandezii când le vizitezi ţara.

Întorcându-ne acasă, în Maramureş, am început să ţinem mult mai mult la aceste meleaguri şi să apreciem toate frumuseţile acestea simple. Văzându-i pe irlandezi cât de mult îşi iubesc ţara, ne-a determinat să facem acelaşi lucru pentru ţara noastră. În Irlanda, sunt foarte puţini copaci, e doar o câmpie cu multă iarbă, câte un copac răzleţ şi foarte multe oi. Maramureşul, în schimb,  este de neprețuit pentru abundenţa de pădure şi diversitatea peisajelor.

Timp de o săptămână, Irlanda de Nord a fost ţara în care am acumulat cunoştinte cât să ne ajungă pentru un semestru întreg de istorie (şi geografie şi engleza). Într-un timp atât de scurt, am reuşit să formăm legături strânse cu alţi elevi din Europa care, exact ca noi, visează la o lume mai bună sau cel puţin mai sigură. Nu am fi ratat această ocazie pentru nimic in lume.

Alex Sas

Ionuț Dragoș

Clasa a XII-a F, Colegiul Național Mihai Eminescu, Baia Mare

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Un comentariu

  1. avatar

    Felicitari celor ce s-au implicat in acest proiect care inseamna multa munca suplimentara in scoala. Foatre bine alese persoanele care au mers in Irlanda de Nord: tineriii trebuie sa vada ce este frumos in Romania si trebuie pastrat asa, dar si ce poate fi facut mai bine si sa faca asta. Felicitari inca odata!

Comentează