„A fost odată ca niciodată o fetiță de patru ani care a văzut la fratele ei mai mare o carte cu arici…” așa și-a început povestea Ioana Nicolaie, în acest prim joi de noiembrie, în fața elevilor de gimnaziu din Scoala Gimnazială nr 2, Periș.
Și nu a venit singură. Nu putea să vină singură după ce a primit peste o sută de mesaje de la ei, elevii acestei școli, ca să o convingă cât de mult își doresc o bibliotecă în școală:
“ îmi place să citesc, ador cărțile, doresc să cunosc cât mai multe, mi-aș îmbogăți vocabularul dacă aș avea o bibliotecă în școală…”
“ mereu mi-am dorit să împrumut cărți de la o bibliotecă[…]. Pentru mine cititul este ca un vis frumos sau ca o altă viață pe care o pot vizita de câte ori îmi doresc. Cititul îmi este drag iar o bibliotecă ar fi la fel ca un cadou de Crăciun, ceva ce mi-ar încălzi inima cu frumoasele sale vieți ascunse printre rafturi”
Darul a fost mare, bogat și plin. Au sosit în școală, împreună, scriitorii Ioana Nicolaie și Mircea Cărtărescu. Au adus copiilor, pentru biblioteca școlii, peste 500 de volume noi, superbe “ cele mai frumoase cărți existente acum” cum spunea chiar Ioana , donate de către Fundația Melior. Valoarea lor depășește 4000 de euro.
Au urmat două ore care au trecut ca două minute, atâtea s-au povestit despre texte și personaje, ilustrații și coperți. S-a dezvrăjit scrisul de cărți.
“ Când am scris prima mea carte pentru copii, “ Aventurile lui Arik”, am rescris de fapt povestea cărții pe care mi-am dorit mult să o găsesc la biblioteca școlii mele și nu am găsit-o niciodată” ne-a împărtășit Ioana Nicolaie.
Cât citesc, cum își aleg personajele, de unde se inspiră, când au descoperit că vor fi scriitori, de unde apar subiectele, cât citeau când erau copii și ce citeau, care erau cărțile lor preferate – au fost întrebările copiilor, dornici și curioși să-i “descoasă” cât mai mult.
“ La vârsta voastră citeam mult pentru că nu aveam altă distracție. Nu aveam cu ce să-mi ocup timpul. Eu am trăit copilăria pe vremea când încă se scria cu tocul. Eram plin de cerneală pe mâini, pe caiete și pe haine… Am citit “ Toate pânzele sus” de Radu Tudoran de șapte ori. Si acum vă pot povesti despre Penelopa, despre alcătuirea unei corăbii, despre bordaj, pupă, timonă și proră, despre tambuchi, flinte și tâlhari” le-a mărturisit Mircea Cărtărescu.
Au fost două ore, doar două ore care ar fi vrut să devină zile. Și doar pentru a asculta și a privi chipurile copiilor răsfoind cărțile.
A fost “ O BUCURIE” cum a mărturisit la sfârșitul zilei Daniela Mihai, profesoara de limba română, bucurie împărtășită si de Primarul Comunei Periș, domnul Anghel Albu :” ne bucurăm si noi, întreaga comunitate de acest dar care este un ajutor în proiectele pe care le avem pentru școală”
