112
Din 30 septembrie, un nou sezon de documentare video Cronicari Digitali
„Cine ascultă o casă?” revine cu șase episoade despre salvarea patrimoniului. Prima oprire: Biserica Romano-Catolică din Văliug
Noua serie documentară „Cine asculta o casa?”, intitulată „MEMORABIL: restaurări de poveste”, urmărește munca arhitecților, meșterilor, voluntarilor și comunităților care au grijă de patrimoniul construit.
Primul episod, lansat miercuri, 30 septembrie, prezintă intervenția la Biserica Romano-Catolică din Văliug, unde lucrările au dezvăluit probleme mult mai grave decât cele vizibile inițial.
Seria cuprinde șase episoade dedicate Văliugului, patrimoniului rural din zona Toplița, Oraviței, castelelor din Secuime și Roșiei Montane.
O biserică deschisă tot mai rar pentru slujbe, dar în care concertele de jazz au strâns sute de oameni, are nevoie de ajutor. La Văliug, în Caraș-Severin, ceea ce părea o intervenție de reparații a dezvăluit un atac fungic asupra lemnului și fisuri adânci în zidărie. Povestea efortului de a salva acest loc deschide noul sezon din seria documentară video Cronicari Digitali „Cine ascultă o casă?”
Seria intitulată „MEMORABIL: restaurări de poveste”, cuprinde șase episoade video-documentare despre patrimoniul rural și urban, despre meseriile necesare pentru a-l păstra și despre oamenii care își asumă această muncă. Primul episod poate fi urmărit începând de miercuri, 30 septembrie, pe canalul de YouTubae Cronicari Digitali.
Văliug, o biserică și o comunitate
Biserica Romano-Catolică din Văliug păstrează o parte din memoria comunității locale. Plecarea multor membri ai acesteia a rărit slujbele, iar clădirea a rămas tot mai mult timp închisă. Din 2016, concertele organizate aici în cadrul Gărâna Jazz Festival au oferit publicului un nou prilej să-i treacă pragul.
Colaborarea dintre Gărâna Jazz Festival și Ambulanța pentru Monumente Banat a pornit de la dorința de a repara biserica, astfel încât aceasta să poată găzdui în continuare slujbe și concerte. Lucrările au scos însă la iveală amploarea degradărilor: o ciupercă afectase elementele din lemn, inclusiv structura balconului, iar fisurile din zidărie erau mult mai profunde decât păreau la exterior. În aceste condiții, prioritatea a devenit punerea în siguranță a clădirii.
Episodul urmărește deciziile dificile de pe șantier și explică de ce alegerea materialelor este foarte importantă. Reparațiile anterioare cu ciment, făcute cu intenția de a proteja biserica, au împiedicat evaporarea apei din zona soclului și au favorizat acumularea umidității. Îndepărtarea lor cere răbdare și atenție, pentru a proteja cât mai mult din materialul istoric.
„E mai ușor să repari ce a stricat timpul decât să repari ce au stricat bunele intenții”, spune unul dintre restauratori. Observația rezumă una dintre temele centrale ale episodului: grija pentru o clădire veche are nevoie de cunoaștere, de materialele potrivite și de respect pentru ceea ce s-a păstrat.
