BRÂNCUȘI: ESENȚA, LA SATU MARE – RADU DUNCA ȘI IOAN-DRAGOȘ DIMITRIU, ÎNTR-UN RECITAL DEDICAT UNIVERSULUI BRÂNCUȘIAN

Violonistul Radu Dunca și pianistul Ioan-Dragoș Dimitriu au susținut, în data de 13 august 2026, la Filarmonica de Stat „Dinu Lipatti”, recitalul „BRÂNCUȘI: ESENȚA”, un program care a pus în relație muzica unor compozitori foarte diferiți cu sculptura și universul artistic al lui Constantin Brâncuși.

Recitalul, inclus în Microstagiunea Estivală 2026 și dedicat Anului Brâncuși 2026, a avut meritul de a nu trata această relație în mod ilustrativ. Programul nu a încercat să „traducă” sculpturile lui Brâncuși în muzică, ci a propus o serie de apropieri, unele evidente, altele surprinzătoare, între lucrări și câteva dintre temele care traversează creația sculptorului: rădăcina românească, spiritualitatea, modernitatea, forma, mișcarea și tăcerea.

Radu Dunca și Ioan-Dragoș Dimitriu au susținut programul cu o bună înțelegere a caracterului său eclectic. Alternanța dintre repertoriul românesc, Kreisler, Vecsey, Achron, Gershwin, Satie, Wieniawski, Schumann, Cage și Ravel ar fi putut produce un recital fragmentat. Nu s-a întâmplat acest lucru. Diferențele de stil au fost asumate și valorificate, iar relația dintre vioară și pian a rămas în permanență una de parteneriat.

Prima parte a programului a pornit de la filonul românesc, printr-o piesă inspirată din folclor și din repertoriul Mariei Tănase, apoi a continuat cu „Tambourin Chinois” de Fritz Kreisler și „Vals Sentimental” de Franz von Vecsey. În această succesiune poate fi urmărită o primă legătură cu Brâncuși: artistul care pornește dintr-o cultură profund legată de tradiție, dar care își construiește ulterior un limbaj artistic cu deschidere internațională.

„Hebrew Melody” de Joseph Achron aduce o altă dimensiune, cea a spiritualității și a întâlnirii dintre culturi. Au urmat cele trei Preludii de George Gershwin schimbă complet registrul. Ritmul și sonoritatea lor urbană introduc în program lumea modernă, cosmopolită, în care Brâncuși însuși și-a afirmat opera.

Legăturile cele mai directe cu sculpturile apar în continuarea recitalului. Muzica lui Erik Satie poate fi pusă în relație cu „Coloana Infinitului”, prin caracterul său repetitiv și economia mijloacelor. „Legenda” lui Henryk Wieniawski trimite către „Sărutul”, prin lirismul și intensitatea expresiei, iar „Pasărea Profet” de Robert Schumann către „Măiastra”. Sunt asocieri care funcționează mai ales prin atmosferă și prin ideea de esențializare a formei, nu printr-o corespondență literală între sunet și imagine.

Momentul cel mai intrigant al programului a fost, inevitabil, „4’33”” de John Cage. Tăcerea, privită aici ca material muzical, oferă cea mai directă apropiere de „Masa Tăcerii”. Este și momentul în care publicul este pus în situația de a asculta altfel: nu doar muzica, ci și ceea ce se întâmplă în absența ei.

Finalul, cu „Tzigane” de Maurice Ravel, a readus în prim-plan virtuozitatea și energia interpretativă. Lucrarea, cu influențele sale multiple și libertatea discursului violonistic, se potrivește unui program construit în jurul unui artist care și-a făcut din întâlnirea dintre tradiție și modernitate una dintre principalele coordonate ale creației sale.

A fost un recital care a cerut atenție și a răsplătit-o prin diversitate, rafinament și surpriză. Iar dacă Brâncuși a căutat, în sculptură, forma capabilă să concentreze esențialul, Radu Dunca și Ioan-Dragoș Dimitriu au căutat, prin muzică, propriul drum către aceeași idee.

Radu Dunca este un violonist cu o activitate artistică internațională, construită printr-o carieră solistică și o prezență constantă în muzica de cameră. A concertat alături de filarmonici din România și a susținut apariții în spații culturale de referință precum UNESCO World Heritage Centre, Grădinile Palatului Versailles, Musikverein Viena, Konzerthaus Berlin și Ateneul Român. Din 2019 este concertmaestru al Orchestrei Operei Naționale București.

Ioan-Dragoș Dimitriu, pianist și manager cultural, are la rândul său o activitate internațională consistentă. Născut la Brașov în 1991, a debutat internațional în 2011, la Filarmonica din Berlin, interpretând Concertul „Imperialul” de Beethoven. Laureat al Eurovision Young Musicians și câștigător al numeroase premii internaționale, a studiat la Universitatea de Muzică din Viena și a concertat pe scene europene și japoneze. Este fondatorul Aegeria Artists Management, al Transylvanian International Piano Competition, al orchestrei Ton der Jugend și al Festivalului TAMTAM. Din 2023 este Director de Dezvoltare și Inovare al Asociației SoNoRo.