WWF-România: cazul Slătioara readuce în prim-plan 1,5 milioane ha aflate între pădure și pajiște. Primul pas: normele agrosilvice

Cazul de la Slătioara, unde autoritățile au anunțat peste 5.800 de arbori tăiați ilegal, a readus în atenția publică o categorie de terenuri despre care WWF-România vorbește de ani de zile: „Pădurile Nimănui”, adică vegetația forestieră din afara fondului forestier național. Pentru WWF, miza depășește însă cazul punctual de lemn recoltat fără respectarea normelor privind evaluarea și transportul masei lemnoase: România trebuie să decidă strategic ce vrea să obțină de la peste 1,5 milioane de hectare de asemenea peisaje și ce reguli și instrumente de finanțare pot orienta gestionarea lor în funcție de valoarea ecologică și productivă a fiecărui loc.

Aceste suprafețe nu sunt marginale. Peste 500.000 ha sunt, potrivit Inventarului Forestier Național, terenuri pe care vegetația s-a instalat natural și a format adevărate păduri; altele sunt pajiști, fânețe și peisaje mozaicate silvo-pastorale, modelate de agricultura tradițională. Ele protejează apa și solul, leagă habitatele și trupurile de pădure, susțin biodiversitatea, stochează carbon, ameliorează microclimatul și pot crește reziliența agriculturii la secetă și temperaturi extreme. Beneficiile lor ajung, așadar, dincolo de limita proprietății și privesc comunitățile și societatea în ansamblu.

Pentru WWF-România, soluția nu este alegerea în bloc între pădure și pajiște, ci identificarea, pe baze științifice, a rolului potrivit pentru fiecare tip de peisaj.

Primul pas este adoptarea normelor agrosilvice prevăzute de noul Cod silvic. WWF-România consideră că acestea trebuie să răspundă clar la trei întrebări: unde și în ce condiții trebuie extinse pădurile pentru conectivitate ecologică; ce forme de vegetație forestieră trebuie păstrate în peisajele mozaicate silvo-pastorale; și ce proceduri simplificate sunt necesare pentru recoltarea legală a lemnului din afara fondului forestier național. Această decizie trebuie legată direct de exercițiul financiar european 2028–2034, astfel încât finanțarea publică să stimuleze soluția potrivită fiecărui peisaj, nu eliminarea sistematică a vegetației.

Aici articolul complet.