Trei lecții esențiale de adaptare la expunerea online pentru a reduce stresul și anxietatea, de la dr. Pooky Knightsmith

Pornind de la vechiul proverb „Înțeleptul învață din greșelile altora”, dr. în psihologie medicală Pooky Knightsmith adună în volumul „Greșeli pe care le-am făcut eu ca să nu le mai faci și tu. 48 de lecții pentru combaterea anxietății și burnoutului” reflecții și învățăminte desprinse din propria experiență de viață și din lucrul terapeutic.

Cartea publicată la Editura Trei, în colecția Psihologie practică, abordează teme precum învățarea, autoacceptarea, grija față de sine, viața online, anxietatea, iubirea și prietenia și le transformă, într-un stil direct și cu accente de umor, în idei clare și ușor de pus în practică pentru cei care caută mai mult echilibru în viața de zi cu zi. 

În capitolul dedicat lecțiilor despre viața online, Pooky expune cu onestitate greșelile ei din trecut și pașii mici, dar transformatori, pe care i-a făcut pentru a recâștiga controlul. Iar sfaturile sale și regulile de urmat în lumea digitală nu alcătuiesc un manual rigid, ci o conversație sinceră despre capcanele rețelelor de socializare, filtrată prin înțelegerea profundă a mecanismelor psihologice care ne fac vulnerabili în fața lumii online. Pooky Knightsmith nu scrie din postura unui observator detașat, ci din interiorul propriei lupte, recunoscând cât de ușor este să știi „teoretic” ce se întâmplă și totuși să cazi în aceleași capcane în care supraexpunerea la tehnologie și la rețelele sociale afectează stima de sine, echilibrul emoțional și relațiile cu cei din jur.

Lecția 1: când filtrele devin normă, comparația devine o capcană. Problema nu este doar că ne comparăm felul în care arătăm, ci că ajungem să ne comparăm întreaga existență: modul în care trăim, cum ne organizăm casele, cum muncim, cum învățăm, cum avem grijă de copii, constată autoarea. Deși știa foarte bine că imaginile sunt filtrate și poveștile sunt atent construite, ea recunoaște că acest lucru nu a protejat-o de-a lungul timpului de sentimentul persistent că nu își merită locul, că viața ei este mai puțin valoroasă decât „zilele speciale” ale altora.

„Faptul că ne comparăm pe noi înșine, și cu cele bune, și cu cele rele, cu succesele bine periate ale altor oameni ne poate doborî serios stima de sine”, iar protejarea acesteia în viața online nu înseamnă retragere totală, ci un proces continuu de clarificare, limitare și alegere conștientă.

  Atunci când postările altora trezesc invidie sau gol interior, autoarea sugerează o schimbare de perspectivă: să ne întrebăm ce mesaj încearcă să transmită celălalt și ce se află, de fapt, în spatele acelei povești. Pentru că poveștile online spun adesea ce și-ar dori oamenii să trăiască, nu ce trăiesc de fapt în realitate. Ea îi mai îndeamnă pe cititori să folosească altfel de filtre, atunci când postează, dar și când interpretează postările altora. Respectiv să își dea răspunsuri la trei întrebări esențiale: „E adevărat?”, „E necesar?”, „E binevoitor?”.

Lecția 2 – reacția este importantă. Când răspundem și când tăcem în online? În această lecție, Pooky Knightsmith descrie una dintre cele mai frecvente capcane ale vieții online: impulsul de a răspunde atunci când suntem atacați, criticați sau discreditați public. Reacția este una profund umană. Dorința de a ne apăra, de a explica, de a corecta sau de a pune lucrurile „în context” apare aproape automat. Pentru autoare, această tendință s-a accentuat în momentul în care a început să gestioneze conturi cu vizibilitate mare, unde comentariile ostile nu mai erau excepții, ci apariții recurente. Încercările de a răspunde rațional, de a schimba perspectiva celor agresivi sau de a aduce clarificări s-au dovedit însă inutile. În acest tip de interacțiune, spune ea, rezultatul era previzibil: nu putea exista un câștig real, ci doar consum emoțional și o amplificare a conflictului. Lecția primită este simplă, dar contraintuitivă: agresorii din mediul online caută reacție, iar tăcerea le taie sursa de energie. Mai mult, nerăspunzând, răutatea rămâne limitată la cercul restrâns al celui care o inițiază, în loc să fie propagată către o audiență mult mai mare.

„Deși primul nostru instinct este întotdeauna să ne apărăm și să ripostăm, am descoperit că tăcerea este cea mai eficace metodă atunci când vine vorba de gestionarea agresiunilor din mediul online.”

Această lecție nu conduce însă la tăcere permanentă. Din contră, în perspectiva autoarei, devine clar că există situații în care vocea trebuie folosită, mai ales atunci când opiniile sunt susținute de dovezi și când miza este protecția copiilor și a tinerilor. Diferența esențială este modul în care este gestionat feedbackul: cu limite clare, prin ștergere a comentariilor negative (încărcate de agresivitate, injurii etc.) care nu aduc nimic constructiv ca observație, prin  lipsa de alimentare a conflictelor inutile și fără a transforma fiecare atac într-o luptă personală. Împreună cu decizia de a-și rezerva timp pentru a decide dacă a reacționa și a scrie efectiv un răspuns, atunci când starea emoțională nu este una perturbată de furie sau anxietate, este cu adevărat o acțiune valoroasă pentru ea sau pentru mediul de expunere. 

Lecția 3: Nu-ți atinge telefonul înainte de micul-dejun. Dimineața, spune ea, e un spațiu fragil, iar primul contact cu lumea din exterior poate seta tonul întregii zile. Știrile tind să fie negative, e-mailurile vin cu sarcinile și prioritățile altora, iar rețelele de socializare sunt imprevizibile. Când deschizi tot acest flux înainte să te așezi în tine, ziua începe deja „condusă” de ceva din afară. Din propria experiență ea a constat că telefonul nu îi arata doar „ce s-a mai întâmplat”, ci îi spunea, pe nesimțite, cum să se simtă după ce se expunea imediat la o avalanșă de stimuli, știri, sarcini de rezolvat, înainte de a se putea ocupa metodic de ele, la laptop. Mai ales în ceea ce privește sarcinile de serviciu și e-mailurile citite „pe jumătate”, care cresc anxietatea și sentimentul urgenței. Când a decis să pună în practică în mod consecvent această regulă a constatat două lucruri esențiale: lumea nu se oprește dacă nu își verifică rețelele de la prima oră și, mai important, diminețile devin mai blânde, mai așezate. 

În esență, aceste lecții, cât și cele dedicate altor subiecte din cartea Greșeli pe care le-am făcut eu ca să nu le mai faci și tu nu sunt unele despre interdicții, ci despre construirea unor noi mecanisme de adaptare la lumea prezentă, mai sănătoase atât fizic, cât și emoțional. 

Pooky Knightsmith este doctor în psihologie medicală, speaker, autoare și consilier și mamă de copii neurodivergenți.