151
Miercuri, 27 mai 2026, la Cărturești Verona din București, a avut loc lansarea în România a cărții The Permanence of Anti-Roma Racism: (Un)uttered Sentences/ Permanența rasismului anti-rom: Propoziții (ne)spuse, semnată de Margareta (Magda) Matache, activistă romă și cercetătoare la Universitatea Harvard.
Publicată la editura Routledge, cartea oferă o analiză amplă a modului în care rasismul împotriva romilor s-a înrădăcinat în structurile societății și ale statului. Dr. Matache argumentează că originile sale nu se regăsesc în prejudecăți sau ideologii izolate, ci în două proiecte politice istorice interconectate: controlul asupra pământului și exploatarea forței de muncă.
Evenimentul de lansare a reunit autoarea cu două invitate, dr. Carmen Gheorghe, președintă E-Romnja și cercetătoare în feminism rom intersecțional, și dr. Oana Rusu, actriță și cercetătoare cu focus pe drepturile comunității rome, într-un dialog despre rasism structural, continuitate istorică și limitele soluțiilor individuale. Seara a inclus și momente artistice susținute de Monica Matache și Matei Achim, alături de doi colegi, Noa și Gabriel.
Magda Matache, despre argumentul central al cărții:
„Prima premisă de la care eu pornesc în această carte este să mutăm discuția de la ideea că rasismul anti-rom ține în primul rând, de prejudecăți, imaginar colectiv și de discurs al urii, de reprezentări și frici colective, către ideea că vorbim despre o tehnologie de control, o tehnologie de putere, care s-a reorganizat si transformat în timp.”
„Nu cred că putem să înțelegem segregarea școlară si rezidențială, nu putem să înțelegem violența instituțională , dacă rupem prezentul de această istorie, o istorie a exploatării și o istorie a monopolului în foarte multe forme. Trecutul nu este o pagină închisă din istorie. Trecutul, practic, continuă să existe în viețile noastre.
Carmen Gheorghe:
Pentru mine, această carte care e mult așteptată nu adresează doar rasismul clasic, ci explorează violența intersecțională, dezumanizarea și formele de exploatare sexuală și muncă. Magda face o incursiune în istoria românească a rasismului, dar este ancorată în literatura decolonialistă (din nou, o noutate în spațiul românesc), o abordare atât de necesară, de altfel.
Pentru mine, cartea demonstrează și intenționalitatea. Adică, rasismul nu este despre ignoranță, necunoaștere, lipsă de educație în școală, în curriculă și așa mai departe. Rasismul este, mai degrabă, despre modul în care structurile sunt organizate și concepute, arată intenția clară de a folosi putere, violență, coerciție, control asupra romilor, pentru exploatare, expulzare, control asupra corpurilor, dar arată și furt cultural, și ștergerea memoriei colective cu privire la opresiune, la cultura noastră.
De asemenea, Magda reușește să transforme memoria locală și de familie dintr-o sursă secundară într-un instrument legitim de demontare a opresiunii.
Oana Rusu:
În loc să ne întrebăm de ce ne urăsc, Magda ne provoacă să ne întrebăm cum e posibil să funcționeze o lume în care discriminarea, inegalitatea, rasismul sunt normalizate. Și, ideal, într-o lume ideală, cred că această carte nu ar trebui să existe. Și cred că această carte nu ar trebui să existe pentru că nimeni nu ar trebui să fie obligat să demonstreze că este om. Nu ar trebui să existe pentru că nimeni nu ar trebui să scrie sute de pagini în încercarea de a explica de ce violența, rasismul, dezumanizarea nu sunt accidente istorice.
Și cred cu sinceritate că adevărul întreg poate fi arătat, dezvăluit, provocat doar prin dezobediență epistemică. Și ceea ce face Margareta Matache este definiția perfectă a dezobedienței epistemice, pentru că ea nu doar aduce informații noi în această carte, pentru că ea contestă arhive, contestă limbaj, contestă teorii. Ne provoacă să înțelegem că nu e nevoie doar să studiem rasismul, că e nevoie să-l privim din altă perspectivă.
Bineînțeles că lucrarea Magdei Matache e de un înalt nivel academic, dar ce îmi place cel mai mult e faptul ca nu abandonează nicio secundă legătura cu oamenii reali. Că are puterea să fie și să se dezvăluie în toată vulnerabilitatea ei, pentru că toata lectura e ca un balans între arhivă, politică, istorie, corp, afect, traumă. E ca un dans. Niciodată nu e o singură cale. Majoritatea lucrărilor științifice sau teorii despre rasism se duc pe un singur drum. Magda le îmbrățișează pe toate cu foarte multă generozitate și cu foarte multă genialitate.
