153
„De ce poate fi considerată o femeie bolnavă mintal atunci când își afirmă autonomia sexuală, economică sau intelectuală?”, „De ce sunt patologizate femeile, în loc să primească sprijin, atunci când reacționează firesc la abuz și stres, inclusiv la stresul de durată asociat statutului de cetățean de rang secund?”.
Acestea sunt două dintre întrebările esențiale la care dr. Phyllis Chesler, una dintre figurile emblematice ale feminismului, oferă răspunsuri în cartea Femeile și nebunia.
Publicat pentru prima dată în limba română la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”, volumul, care s-a vândut de-a lungul timpului în peste 3 milioane de exemplare, analizează felul în care femeile au fost înțelese, diagnosticate și tratate în cadrul sistemului medical și psihologic.
„Intensă, percutantă, remarcabilă” și aducând „o contribuție de pionierat la transformarea gândirii și practicii psihiatrice prin perspectiva feministă”, potrivit The New York Times Book Review, „Femeile și nebunia” a fost prima lucrare care a abordat deschis și fără menajamente relația dintre statutul femeilor și normele sociale care au transformat diferența și suferința psihică în etichetări cu rol de sancțiune. Pornind de la acest subiect, Dr. Phyllis Chesler chestionează însăși definiția nebuniei și felul în care a fost aplicată această etichetă ca diagnostic, în scopuri de invalidare și desființare. De-a lungul capitolelor, ea expune modul distorsionat prin care femeile au fost privite și, nu de puține ori, îndepărtate din comunități sau din propria familie prin diagnostice psihiatrice, închise și abuzate în azile. Împletind relatări de la 60 de femei care au trăit astfel de experiențe cu o analiză a rolului femeilor în viața reală, în literatură și în mitologie, Chesler evidențiază acest dublu standard periculos prin care femeile sunt judecate din punct de vedere psihologic și psihiatric.
În acest volum de referință nu doar pentru domeniul psihologiei, ci și pentru cel al istoriei și pentru înțelegerea statutului universal al femeilor, Phyllis Chesler urmărește, și prin prisma experienței sale profesionale și de viață, trăite în foarte multe țări și în societăți diferite, felul în care aceste standarde diferă în funcție de gen, rasă, statut social sau orientare sexuală, oferind o perspectivă amplă asupra experiențelor femeilor în contexte culturale diferite.
Publicată pentru prima dată în 1972, Femeile și nebunia a fost primită extraordinar de cititoare. Cu sute de recenzii pozitive, a fost tradusă în numeroase limbi, inclusiv japoneză și ebraică. După cum mărturisește în introducerea cărții, autoarea a primit peste 10 000 de scrisori de la cititoare, pe care le-a păstrat și care îi confirmau teoriile. În schimb, în mediul academic și în rândul profesioniștilor din domeniu, analiza sa privind folosirea etichetelor de diagnostic pentru stigmatizarea femeilor și explicația pentru care mai multe femei decât bărbați, indiferent de comportament, ajungeau paciente psihiatrice au fost ignorate, tratate drept senzaționaliste sau criticate dur. Statisticile și teoriile sale au fost declarate „greșite“, iar Chesler a fost acuzată că a exagerat în privința instituțiilor căsătoriei și psihiatriei și că a „romantizat“ prea mult arhetipurile, în special pe cele ale zeițelor și amazoanelor.
„La fel ca multe feministe înaintea mea, am devenit un „câine de circ” în circuitul academic și profesional feminist. Din fericire, eram pe punctul de a obține un post permanent la o universitate; și tot din fericire, nici tatăl, nici fratele, nici soțul meu nu au vrut să mă închidă într-un spital de psihiatrie pentru că ideile mele îi ofensau”, precizează ea, făcând referire la relatările pe care le expune în carte și la experiențele trăite de multe femei.
