Tabloul Bucurestiului de altadata

0

Pentru a crea un tablou al Bucurestiului de altadata trebuie sa apelam la izvoare, iar pentru aceasta perioada cele mai reprezentative sunt relatarile calatorilor straini. Unul dintre acestia este abatele italian Leonardo Panzini, preceptor al fiilor domnitorului Alexandru Ipsilanti. Trebuie sa mentionam ca in domnia acestuia, Tara Romaneasca profita de anii de liniste ce au urmat conflictului ruso-turc. Revenind la Leonardo Panzini sa dam citare spuselor lui:

“Orasul este asezat intr-o campie mare, pe raul Dambovita, care il taie in doua. Este construit intr-un fel despre care nu aveti nicio idee. In afara de o mahala, in care sunt adunati toti negustorii si care este alcatuita dupa moda nemteasca tot restul are infatisarea unui sat, casele sunt imprastiate ici si colo si aproape fiecare e cu gradina sau cu curtea sa. Ulitele principale sunt podite cu scanduri, fapt pentru mine nou si ciudat. […] In acest oras, numarul de biserici si manastiri este peste masura de mare, se ridica la aproape 300 […] din care 15 sau 20 la un loc ar alcatui una din manastirile noastre ca marime mijlocie. […] Se numara sapte mii de case si 20.000 de locuitori: romani, greci, bulgari, etc.”

Observam cate informatii pretioase despre Bucurestiul sfarsitului de secol XVIII ne ofera calatorii straini. La inceputul urmatorului secol capitala trece prin mai multe intamplari neprevazute, iar cea mai importanta relatare este cea a calatorului englez Edward Daniel Clarke care ne spune:

“… toata populatia din Bucuresti nu trece de optzeci de mii de oameni.” “Hanurile pentru primirea marfurilor sunt foarte mari si bune; pravaliile de asemenea sunt de dimensiuni asa de mari si asa de bine indestulate, ca e posibil sa se gaseasca aici de vanzare mult mai multe articole decat la Constantinopol. Locuitorii nu au nici un fel de distractii publice si plictiseala din timpul iernilor lor este proverbiala.”

Din relatarile celor doi, prima fiind din perioada domnitorului Alexandru Ipsilanti (a doua jumatate a secolului al XVIII-lea) iar a doua de la inceputul secolului XIX, pe langa detaliile legate de organizarea orasului, strazile pavate cu lemn (podine), pravaliile extrem de bine dotate, detalii topografice, putem observa o puternica crestere demografica de la 20.000 la 80.000 de oameni, deci o dezvoltare a capitalei Munteniei intr-o perioada presarata cu intamplari nefericite.

Textul complet pe arshistorica.wordpress.com

foto Florin Ghinda

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează