Steagul lui ŞTEFAN CEL MARE la Muzeul Naţional de Istorie a României

0

Steagul lui ŞTEFAN CEL MARE,

EXPONATUL LUNII IULIE LA MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

Bucureşti, 4.07.2011

Muzeul Naţional de Istorie a României este onorat să anunţe faptul că în luna iulie, în cadrul seriei de micro-expoziţii „Exponatul lunii”, va fi prezentat publicului, un obiect liturgic excepţional, cunoscut sub denumirea de „Steagul lui Ştefan cel Mare”. Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc miercuri, 6 iulie 2011, ora 1100 în prezenţa unor distinşi diplomaţi, Excelenţa Sa Henry Paul, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Franceze în România şi Excelenţa Sa Iurie Reniţă, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în România, respectiv a oficialilor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Vernisajul va fi urmat de o prezentare de specialitate privind complexul proces de restaurare întreprins pentru acest obiect textil excepţional.

Exponatul amintit este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iconografia şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită.

Broderia îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe aşezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate două inscripţii – una în limba slavonă cu o rugăciune a domnitorului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe – şi alta în limba greacă „Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia” care nu pomeneşte însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ştefan cel Mare unei mănăstiri de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă.

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G.C. Ionescu şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mânăstirea Zographou de pe Muntele Athos. În martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, care ulterior a fost trimis Legaţiei României de la Paris la bordul unui vas de război francez. Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I.C. Brătianu (1864–1927). În cele din urmă, la 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.

Steagul lui Ştefan cel Mare a fost supus unui proces complex de restaurare care a durat mai bine de şapte ani. Iniţial, broderia a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fost înlocuit de către călugări, din neştiinţă, cu catifea calitate inferioară, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare care a afectat starea originară a piesei.

Astfel, după o perioadă îndelungată, Steagul lui Ştefan cel Mare poate fi din nou admirat în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii la Muzeul Naţional de Istorie a României”, în luna iulie, de miercuri până duminică, între orele 1000 – 1800.

DESPRE EXPONATUL LUNII IULIE LA MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI – steagul lui ŞTEFAN CEL MARE

Descriere

Exponatul de excepţie este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 m x 0,95 m şi înfăţişează imaginea iconografică a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iconografia şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită.

 

Broderia îl înfăţişează pe Sf. Gheorghe aşezat pe un tron cu pernă roşie, având genunchii uşor depărtaţi şi tălpile sprijinite pe un balaur înaripat cu trei capete. În mâna dreaptă sfântul ţine mânerul unei spade şi în cea stângă vârful acesteia. Figura ovală a sfântului este încadrată de părul său buclat, iar pe cap acesta poartă o coroană cu nouă fleuroni, decorată cu pietre preţioase şi perle, susţinută de doi îngeri. Îngerul din partea stângă ţine în mâna dreaptă o spadă, iar îngerul din partea dreaptă ţine în mâna stângă un scut. Sfântul Gheorghe poartă o tunică militară de culoare gri peste o cămaşă lungă de culoare verde, iar în picioare are sandale cu curele încrucişate pe gambe.

 

În colţurile din stânga şi dreapta sus este brodată o inscripţie în limba greacă: „Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia”. Însă inscripţia nu pomeneşte faptul că steagul ar fi fost dăruit de voievodul Ştefan cel Mare Mănăstirii Zographou de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă. Broderia este realizată din mătase roşie, decolorată de trecerea anilor şi deteriorată în vechime, atunci când, din neştiinţă, călugării de la Mănăstirea Zographou de la Muntele Athos au remontat-o pe o bucată de catifea de calitate inferioară.

De jur împrejur broderia are o inscripţie slavonă cu rugăciunea domnitorului (Ştefan cel Mare) către sfânt: „O, răbdătorule de patimi şi purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe, care în nevoi şi nenorociri eşti grabnic apărător şi cald ajutor şi, celor necăjiţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi şi această rugăciune, a smeritului robului tău, domnul Io, Ştefan Voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, păzeşte-l neatins în acest veac şi în cel viitor cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 (1500) iar al domniei sale, 43”.

 

Istoria recuperării piesei

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G.C. Ionescu şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mănăstirea Zographou.

 

Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I.C. Brătianu (1864–1927), care, la 15 februarie 1917, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Afacerilor Străine, a trimis o telegramă cifrată Legaţiei României de la Atena, cerând pe un ton imperativ: „Faceţi tot ceea ce este posibil pentru a obţine drapelul lui Ştefan cel Mare”.

 

Un demers similar a avut loc pe 26 februarie 1917 şi din partea secretarului general al Ministerului de Război, generalul Gheorghe Burghele, care s-a adresat Ministerului Afacerilor Străine pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea aducerii steagului în ţară. În urma intervenţiei acestuia pe lângă generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, acesta a ordonat detaşamentului franco-rus de la Sfântul Munte să recupereze steagul şi să-l expedieze la Statul Major Francez. La 25 martie 1917, consulul general al României la Salonic, G.C. Ionescu, comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, pe care îl păzeşte şi aşteaptă ordine de la autorităţile române competente.

 

Ministerul Afacerilor Străine a cerut consulului Ionescu să trimită drapelul la bordul unui vas de război francez, la Legaţia României de la Paris. Pe 29 aprilie 1917, steagul a fost luat în primire la Paris de către ministrul Alexandru Em. Lahovary. Date fiind condiţiile la acea vreme, acesta a propus să-l depună la o bancă, fiind periculos să expedieze „acest preţios trofeu de aici la Iaşi”, de vreme ce o parte a României se afla atunci sub ocupaţia Puterilor Centrale. În cele din urmă, la 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.

 

Restaurare

Steagul lui Ştefan cel Mare a fost supus unui proces complex de restaurare. Iniţial, broderia a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in, pentru a putea susţine lucrătura cu fir metalic şi straturile succesive ce conturau întreaga compoziţie. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fost înlocuit de către călugări cu catifea, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare care a afectat starea originară a piesei. Procesul de restaurare desfăşurat recent în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României a constat în: desprinderea piesei de pe suportul de catifea, curăţarea cleiului organic de pe spatele broderiei, curăţarea totală a piesei, consolidarea piesei cu un nou suport de mătase naturală, coaserea cu fire de mătase şi refacerea broderiei în zona inferioară (capetele dragonului) şi suprapunerea unui tul pregătit în prealabil pentru protecţie şi finisarea.

 

Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc miercuri, 6 iulie 2011, ora 1100 şi va fi urmat de o prezentare de specialitate susţinută de doamna Sidonia Macri, restaurator, privind complexul proces de restaurare întreprins pentru acest obiect textil excepţional.

 

Facebook

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează