Opinia CeRe despre Iohannis si „Strada”

0

Răspuns Domnului Președinte al României la propunerea de a consulta “atât societatea civilă, cât şi ceea ce se numeşte strada” pentru desemnarea unui viitor prim-ministru:

1. Strada nu are lideri sau reprezentanți, în piață sunt cereri și grupuri diverse, unite de nemulțumirea față de cum a funcționat sistemul până acum, ignorând vocile cetățenilor. Forțându-i să își desemneze reprezentanți, riscăm să vulnerabilizăm o mișcare civică. Oamenii din stradă au puterea să se organizeze cum vor ei.
2. De asemenea, de obicei, ONGurile nu au în menirea lor sa propună/desemneze un candidat sau altul ca prim-ministru. Deși ne asumăm anumite valori, alegem să le promovăm fără a fi partinici. Încurajăm însă respectarea mecanismelor instituționale de dialog cu societatea civilă. Aceleași mecanisme pot fi puse în funcțiune pentru dialogul cu cetățenii, oricând, nu numai în situații de revoltă socială.

Lucruri bune care se întâmplă

Ne-am bucurat că Președintele țării dorește să consulte “un grup care reprezintă atât societatea civilă, cât şi ceea ce se numeşte strada”. Ieri, când aflaserăm că a chemat partidele la consultare, credeam că nu prea a înțeles mesajul străzii.
Pentru că sunt niște lucruri bune care se întâmplă și care trebuie continuate:
1. Sunt foarte mulți români care participă la schimbare. Iar această energie ne poate scoate din stagnare și blazare.
2. Și-a dat demisia un guvern care părea înrădăcinat în putere – și măcar pentru atât am putea spera că există o șansă de reformă.
3. Președintele, învestit cu multă încredere prin votul de anul trecut, recunoaște oamenii din stradă ca partener de dialog.

Lucruri care trebuie evitate

Sperăm însă că întâlnirea cu strada va fi pregătită în așa fel încât să nu pervertească energia civică. Pentru ca această întâlnire să fie productivă, autoritățiile trebuie să înțeleagă că nu se poate:
1. Să vorbească cu câțiva reprezentanți!

Strada nu are cum să își delege acum câțiva reprezentanți – cine se va duce? Cel care avea portavoce? Cel al cărui număr/ email e cunoscut de cineva de la Președinție? Cel care e recunoscut că a mai participat la niște proteste și a apărut la televizor? Am fost la mai multe întâlniri cu grupuri de inițiativă la care aleșii sau funcționarii publici întrebau: pe cine reprezentați? Câți oameni? Aveți ștampilă?
Dacă strada va dori să se organizeze, este un proces al străzii, care trebuie să crească organic, la inițiativa ei, și care are nevoie de un timp îndelungat.

2. Să stea de vorbă (doar) la Cotroceni!
Strada – după ce a inundat străzile mai multor orașe, nu se va așeza cuminte pe 5 fotolii să aibă o discuție de 2 ore și să iasă ulterior să dea declarații de presă – acesta este modul tradițional de a face politică, strada cere acum tocmai reformarea mecanismelor tradiționale. O întâlnire despre revendicările străzii ar putea fi un prim pas, dar, așa cum scrie și pe Facebook, ar fi obligatoriu să participe și un laptop.

3. Să spună clar ce vor, iar ideile lor să nu se bată cap în cap!
Strada nu are o listă clară de revendicări – o listă care să devină mandatul unor astfel de reprezentanți. O serie de liste circulă deja pe Facebook și media și vor continua să apară. Nu există un consens absolut (și nici nu este acesta lucrul pe care cei 70.000 de oameni și l-au propus) – cu excepția demisiilor – care au fost obținute! Unii vor o viață decentă, alții s-au săturat de corupție, alții vor impozitare progresivă, alții să nu mai meargă atâția bani la Biserică sau să decidă singuri ce se face cu impozitul lor, alții nici măcar nu pot să-si exprime dorințele, dar cu toții vor o schimbare. O alta decât cele de până acum.
Și aceleași lucruri sunt valabile și pentru ONG-uri – care nici ele nu au mecanisme de reprezentare și adesea au păreri contrare cu privire la ce este mai bine (iar instituția publică trebuie să accepte că rolul său este și să medieze și să își asume responsabilitatea unei alegeri). ONG-urile stau mai bine doar la capitolul obișnuința consultărilor și participării la dezbateri.

Ce credem că poate face Președintele

Așadar, așa cum în campanie candidatul Klaus Iohannis a folosit metode alternative de comunicare cu alegătorii, sperăm că și președintele Klaus Iohannis va găsi o cale de a se adresa celor care au așteptări de la el folosind aceeași abordare creativă ca cea care l-a adus în poziția actuală.
Sunt câteva lucruri care credem că pot fi făcute de Președinție:

1. Să fie imaginat un proces de ascultare a cetățenilor și consultare cu ei pe termen lung, care să combine întâlnirile față în față (offline) cu folosirea internetului (online). Facebook sau o platformă tip Your Priorities (www.yrpri.org ) sunt doar două exemple de instrumente gratuite.
2. Să fie extrase cerințele care se pot traduce în măsuri practice (schimbări de legi, criterii de excludere pentru un ministru, introducerea de exerciții de incendiu anuale în școli sau orice altceva) care să devină o listă publică pe care Președintele o susține și la care revine o dată la 3 luni să spună în ce stadiu s-a ajuns cu subiectul. Pentru că mai mult decât să atragă atenția asupra unor subiecte, Președintele nu are mandat – dar să mențină responsabile pe termen lung instituțiile prin simpla întrebare publică, poate.
Credem că dacă fiecare astfel de măsură ar avea un grup de Facebook dedicat, s-ar găsi și cetățeni interesați să contribuie la menținerea pe agendă a subiectelor!
O posibilă sursă de inspirație
În 2011, în Spania mișcările de stradă împotriva politicilor de austeritate s-au transformat în ceea ce e cunoscut sub numele de Indignados sau M-15. Organizatoric, în afară de prezența în stradă, Indignados comunicau în grupuri de lucru online pe teme diverse (unii voiau să evite evacuările, alții eaziunea fiscală etc. ). Această formă le-a permis să transfome mii de oameni furioși din stradă în sute de oameni care au căutat soluții și au documentat și în zeci de oameni care au redactat documente, au organizat întâlniri și au împins spre rezultate concrete. Unii au mers către cartiere și către ideea de a te organiza le nivel local. Alții au mers către participarea la alegeri – câștigând în 2015 primăria Barcelonei. Nu este o rețetă pe care să o urmăm pas cu pas, este doar o sursă de inspirație.

Ce putem face noi

Noi, CeRe, ne putem oferi sprijinul pentru cei care vor să se organizeze. Am vorbit de platforma Your Priorities de care am aflat de la Gunnar Grimsson. Dezbaterea online pare o soluție bună pentru moment. Cu siguranță nu avem nici noi rețeta perfectă, dar din experiența din teren am văzut care sunt derapaje frecvente. Suntem alături și de alți colegi care își oferă resursele.

Încheiem prin a spune că este un moment bun ca energia străzii să înceapă să își caute o formă în care să se adune. Să își stabilească obiective pe care să le urmărească și a căror realizare să le-o ceară oamenilor politici. Nu există nicăieri o rețetă universală care să ducă la un trai decent într-o țară normală. Oamenii politici nu o țin ascunsă într-un sertar. Această rețetă trebuie scrisă, încercată, perfectată. Iar această rețetă trebuie să aibă autor colectiv.
logo-color CERE 2015

CeRe acționează pentru ca deciziile publice să răspundă nevoilor și dorințelor actorilor sociali. În viziunea noastră, organizațiile neguvernamentale, cetățenii și instituțiile publice își asumă responsabilitatea participării publice și își exercită drepturile asociate acesteia.

Despre autor

avatar

Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe este o organizație neguvernamentală a cărei misiune este de a acționa pentru ca deciziile publice să raspundă nevoilor și dorințelor actorilor sociali.

Comentează