FOTO: Teatrul-dans japonez Butoh, dansul spiritelor prezent si in Romania

8

autor text: Constantin Enache, invitat la rubrica Dreptul la Cuvant

 Butoh, dansul spiritelor

Pentru mine, butoh reprezinta un univers deosebit de fascinant, un vector mistic constant, o insiruire de fotografii care redau o alta forma de viata, o cinematografiere de istorii si mitologii instersectate si o radiografiere fidela a specificului vizual hieratic si straniu, un strigat mut intr-un telur zbuciumat. Cei care practica butoh, ii consider a fi nu oameni ci, fiinte a caror identitate inca nu se cunoaste, entitati sacre aflate pe un taram profanat, creaturi aproape extraterestre, rezultand astfel o forma de dualitate dintre om si o alta specie inca nedefinita.

Imaginile grotesti precum cele ale mortii, distrugerii si deformarii, considerandu-le o oportunitate de a descoperi frumusetea intunecata a sufletului si totodata, constituie un prilej de a ne descoperi pe noi insine, de la origini.

Deopotriva, butoh vorbeste despre un corp metamorfozat, revoltat, contorsionat, un corp aflat intr-o stare de transa si permanenta tensiune. Butoh, il vad ca fiind forma superioara a dansului (contemporan), ultima caramida a teatrului-dans. Consider ca cele mai importante evenimente din viata oricarei fiinte sunt durerea, moartea, iubirea. Imi plac acele coregrafii asupra carora timpul a lucrat. In butoh, gasim intreg repertoriul problematic al fiintei umane.

Un alt aspect pe care doresc sa il prezint in acest spectacol, este strans legata si de conexiunea de factura istorica si politica si-anume: este binecunoscut, faptul ca butoh a luat nastere si ca o consecinta a bombei atomice de la Nagasaki si Hiroshima; astfel ca, spectacolul meu „metanoiaX”, reprezinta deopotriva un manifest al aceleiasi situatii intalnite de dezechilibrul politic, de situatia actuala aflata in permanenta de tensiune si conflict, de discriminare pe seama mai multor factori, ex: sex, religie, culoare, orientare sexuala, de identitate, creandu-se astfel o stare de asediu, o inchisoare a libertatii fiintei umane etc, atat la nivelul acestei tari cat si la nivel global.

10419440_10203697835059938_7941983778115743859_n 10516856_10203669204144183_7936413316225548434_n 10801699_10203663002749152_8680412584092989689_n

 

Dupa cum afirma unul dintre pionerii acestui tip de limbaj coregrafic Tatsumi Hijikata, putem deduce cu usurinta frumusetea dubla intunecata a naturii umane, uneori atat de infricosatoare dar care poate capata ulterior un sens revelator:  ”In interiorul fiecaruia dintre noi exista 50% intuneric, un loc intunecat despre care nu stim nimic, despre un intuneric care asteapta sa fie descoperit.”

Un alt maestru butoh Hikaru Otsubo, afirma: ” Butoh nu este dans. Sunt niste miscari, este experienta personala, istoria ta ca om, prin ce ai trecut, prin ce ai trait si este de fapt  o activitate zilnica, un comportament mai degraba si de acolo ies aceste ciudatenii, miscari, evenimente zilnice, la baza asta ar fi, cotidianul. Pe cand eram student si studiam pictura, incercam sa ma regasesc sa vad ce voi face in viitor, eram foarte sensibil, aveam antene pe tot corpul meu, eram chiar irascibil si asa am ramas si aveam mult timp liber, eram student, eram tanar. Butoh – adica a pasi in miscare –voi va uitati in sus cand il cautati pe Dumnezeu, noi in Asia ne aplecam, pasim pe pamant, e o cautare.”

CONCEPT

Spectacolul meu de Master isi propune sa surprinda unele aspecte ale conditiei umane. Ma gandesc la faptul ca individul uman angrenat in social este o fiinta care pe de o parte incearca sa se descopere pe sine insusi, dar acest demers este obturat de aspecte negative in intalnirea cu semenii sai.

10404228_10203790454375363_8931298596704494322_n 10407214_10203945556612822_7953854612719762092_n

Socialul manifestat deopotriva prin intamplari ce angreneaza fiinte umane poate sa distorsioneze multe date ale fiintei umane. In acelasi timp, mentionez faptul ca fiinta umana insasi are intrinsec un numar de manifestari negative. Acestea toate interferate pot conduce la un statut derizoriu.

Caut in piesa si o evidentiere a capacitatii umane de a se elibera intr-o masura evidenta de aspecte negative care ii marcheaza personalitatea si comportamentul.

ARGUMENT

Plecand de la numeroase intrebari interioare, de la anumite framantari personale manifestate in tot demersul parcurs  atingerii cu cat mai mare fidelitate a anumitor imagini ”fulger” care imi treceau prin cap si a intregului proces de creatie din laboratoarele tinute, am incercat sa creez o noua lume, un nou univers.

Fiind real fascinat de lumea si de fenomenul butoh, am reusit prin lucru continuu cu cei implicati in acest proiect, sa pun amprenta hieratica si stranie a dansului butoh atat la nivelul limbajului coregrafic si deopotriva, a intregii unitati stilistice propuse.

Etimologia si simbolistica cuvantului ’’metanoia’’: cuvant ce isi gaseste originea in limba greaca si desemneaza procesul de a experimenta o angoasa si ulterior de a se crea o pozitiva psihologica, o re-constructie psihotica spre si pentru vindecare, iar adaugarea lui ’’X’’ este justificata de o individualizare/particularizare a fiecarei fiinte umane, care devine in acest context universal valabila.

Aceasta experienta personala, a corpului aflat in miscare, aceasta cautare continua cu mine insumi, m-a condus catre forme diferite de expresie: de la gimnastica ritmica la dans sportiv, de la baletul clasic la cel neoclasic, de la modern sau contemporan culminand in cele din urma cu descoperirea mea inca de prin anul doi de facultate spre Butoh. Atunci am realizat ca acesta este limbajul pe care l-am cautat inca de la inceputuri.

Nu incerc sa imbin Butoh cu celelalte forme de expresie si nu cred in combinatia lui cu acestea ca ar putea fi posibile. Butoh are cu totul alte date de la origini, am putea spune ca provine mai degraba de undeva din interiorul corpului nostru, din spatele gandurilor, framatarilor, preocuparilor noastre, a pshicului nostru si in ultima instanta, el se naste din sufletul nostru.

Ceea ce am incercat indeosebi in ultimele mele creatii si deopotriva prin aceasta lucrare „metanoiaX”, este un drum personal spre spiritualitate, spre meditatie, un laborator de introspectie (fiind de altfel si unul din elementele butoh), pornita ca o necesitate de a ma cunoaste (cine sunt eu, care este misiunea mea in acest spatiu, ce este acest univers, cum am ajuns aici), de depasire a conditiei umane, de a ma inalta, de a zbura, de a renaste.

Tot acest nou univers creat este un vis (visul din vis) iar toate personajele sunt de fapt, niste proiectii imaginate, sunt parti din mine ce ma alcatuiesc cu ganduri si framantari, ei/ele sunt eu, un vis.

Consider ca misiunea artistului este aceea de a nu crea povesti ci, de universuri, pentru ca povestea se naste in cel care priveste, in cel care devine martor la creatie, in spectator, oferindu-i astfel lui aceasta libertate.

De asemenea, consider ca Butoh nu e ceva pe care il alegi (precum am alege de exemplu o casa, o masina sau alte tipuri de dans), el se naste in tine, el te alege; poate asa se explica si putem deduce de ce nu oricine (poate) face butoh.

Echipa:

metanoiaX

Regia, dramaturgia si coregrafia: Constantin Enache

Muzica: Valentin Luca & Various artist

Colaj muzical: Ioan Grumazescu

Designer-vestimentar: Andrei Iordache

Scenografie: Constantin Enache

Light-design: Alexandru Bibere

Clasa: Prof. univ. dr. Raluca Ianegic

Asist. univ. dr. Valentina de Piante Niculae

Durata: 50 min.

Interpreti:

Sabina Ionita

Ana Visan

Diana Gal

Daniel Golita

Alexandru Malaeru

Cristian Hariga

Constantin Enache

Cu sprijinul:

Institutul Diplomatiei Cultural

Dansul si metoda butoh

Butoh (Buto sau dance of the darkness) – este o formă de teatru-dans japonez care cuprinde o gamă variată de activități, tehnici și motivații. Ia nastere după al doilea război mondial, în 1959 prin colaborarea dintre cei doi fondatori acestui stil: Tatsumi Hijikata și Kazuo Ohno.

Aceasta forma specifica de arta este binecunoscuta pentru  „hipercontrolul corpului”, dificultatea ”gustarii” acestui fenomen prin urmare,  prin greutatea decriptarii unor astfel de manifestari.

Renumitul fondator, maestrul Tatsumi Hijikata compara butoh cu „suferința”. Caracteristicile predominante ale acestei forme de arta includ imagini grotesti, subiecte tabu, medii extreme sau absurde și se realizează în mod tradițional  prin vopsirea intregului corp cu alb si cu mișcarea lenta absolut de controlată. Cu toate acestea, in timp grupurile butoh sunt din ce în ce mai numeroase, care se formează în jurul lumii, cu diferitele lor idealuri estetice și intenții.

Butoh apare pentru prima dată în Japonia după al doilea război mondial în 1959, sub colaborarea dintre Tatsumi Hijikata si Kazuo  Ohno, în umbra protectoare din anii 1950 și 1960 de avangardă. Un impuls cheie a acestei forme de arta a fost declansata ca o reacție împotriva scenei dansului japonez de atunci,  fapt care ii realizeaza lui Hijikata ca s-a bazat prea mult pe  imitarea Occidentului și în cele din urma a stilurile tradiționale, cum ar fi Noh.

Astfel, el a căutat să „se întoarcă de la stilurile occidentale de dans, balet și moderne”, pentru a crea o nouă estetică, care a îmbrățișat ” corpul ghemuit, fizicul legat de pământ … și mișcările naturale „. Această dorință a lui a găsit un nume în mișcare: ankoku buto (dans de întuneric) pentru a descrie dansul său.

El a schimbat mai târziu cuvântul „Buyo,”  datorita asocierii cu dansul clasic japonez, la „butoh” , iar forma lui a fost construita pe un vocabular de „gesturi fizice brute și obiceiurile necivilizate … un atac direct asupra rafinamentul (Miyabi) și subestimare (Shibui), astfel încât el devine un prim rang în estetica japoneză.”

Prima piesă butoh, Kinjiki (Culori interzise) de Tatsumi Hijikata, a avut premiera la un festival de dans în 1959. Acesta a fost bazat pe romanul cu același nume de Yukio Mishima. Acesta a explorat subiectul tabu referitor la homosexualitate, care s-a terminat cu un pui viu  care s-a desfășurat între picioarele fiului Kazuo Ohno: Yoshito Ohno, după care Hijikata a fost gonit impreuna cu Yoshito de pe scena, în întuneric. Ca urmare a concepției greșite că puiul a murit din cauza strangularii, această piesă a indignat publicul și a dus la interzicerea lui Hijikata din festivaluri, fiind acuzat de instignarea credintelor religioase.

In aceasta lucrare ceva mai târziu, Hijikata a continuat să submineze noțiunile convenționale legate de dans. Inspirat de scriitori,  precum: Yukio Mishima, Lautréamont, Artaud, Genet și de Sade, el s-a atasat de  grotesc, întuneric, și decădere. În același timp, Hijikata explorat transmutarea corpului uman în alte forme, cum ar fi cele ale animalelor. El a dezvoltat, de asemenea, un limbaj coregrafic poetic și ireal, butoh-fu (fu inseamna „notație” în japoneză), pentru a ajuta dansatorul de a fi  transformat si în alte stadii.

Lucrare care s-a dezvoltat începând cu 1960 de către Kazuo Ohno si Tatsumi Hijikata, fiind începutul a ceea ce acum este considerat ca fiind „butoh.”  În  diferite carti, Ohno este considerată ca fiind „sufletul butoh”, în timp ce Hijikata este văzut ca „arhitectul de butoh.” Hijikata și Ohno mai târziu au dezvoltat propriile stiluri de predare. Elevii din fiecare stil a continuat pentru a crea diferite grupuri, cum ar fi Sankai Juku, o trupa de dans japonez binecunoscuta fanilor din America de Nord.

Elevii celor doi mari artiști s-au fost cunoscuti pentru a evidenția orientările diferite ale stăpânilor lor. În timp ce Hijikata a fost un tehnician de temut a sistemului nervos care influențează strategiile de intrare și a artiștilor care lucrează în grupuri, cel al lui Ohno este gandit pe natural, individual,  vazuta ca o figura care a cultivat si a influențat multi artiști care performau solo.

Există multe discuții despre cine ar trebui să primească creditul pentru crearea butoh. În timp ce multi artiști lucreaza pentru a crea noi forme de artă în toate disciplinele după al doilea război mondial,  alti artisti japonezi și gânditori au ieșit din provocările economice și sociale, producand o energie și o reînnoire de artiști: dansatori, pictori, muzicieni, scriitori etc. Un număr de persoane cu puține legături formale cu Hijikata a început să cheme propria lor dans idiosincretic „butoh.” Printre acestea se numără Iwana Masaki, Tanaka Min, și Teru Goi.

În timp ce „Ankoku butoh”, se poate spune că a posedat o metodă foarte precisă și filosofie (poate că ar putea fi numit „butoh moștenit”), butoh fiind considerat in  ziua de azi ca o „tendință”, care depinde nu numai de moștenirea filosofică Hijikata, dar, de asemenea, pe dezvoltarea de moduri noi și diverse de exprimare.

Începând cu începutul anilor 1980, butoh a cunoscut o renaștere de grupuri butoh, care au inceput sa danseze in afara Japoniei, pentru prima dată. Cel mai renumit dintre aceste grupuri este Sankai Juku. In timpul unei spectacol tinut de Sankai Juku, în care interpreții atârnati cu capul în jos de frânghii pe o cladire inalta in Seattle, Washington, unul dintre cabluri s-a rupt, ducând la moartea unui interpret. Filmul a fost difuzat de un post național, și butoh a devenit mai cunoscut în America prin aceasta tragedie.

Un alt documentar despre un spectacol butoh arata actiunea care se petrece într-o peșteră, insa fără o audiență mare. Starea butoh este in prezent ambiguă. Acceptat ca o artă de performanță de peste mări, rămâne destul de necunoscut în Japonia.

Există o tendință generală despre corpul ca fiind „mutat” de la o sursă internă sau externă, mai degrabă decât în mod conștient o parte a corpului aflat in miscare. Un astfel de element precum cel de „control vs. uncontrol” este prezent in multe exerciții.

Desi exercițiile de butoh sunt convenționale, uneori provoca o mare violență sau durere, dar așa cum Kurihara subliniază: durere, foame si privarea de somn erau toate parte din viață în conformitate cu metoda lui Hijikata, lucruri care ar putea ajuta dansatorii prin a accesa un alt spațiu in mișcare în acest caz, indiciile de circulație aveau puteri grozave. De asemenea, este de remarcat faptul că indicii de circulație Hijikata sunt în general, mult mai viscerale și complicate decât orice altceva.

Criticul Mark Holborn a scris că butoh este definit prin chiar evaziunile sale de definitorii. Kyoto Jurnalul clasifică în mod variabil butoh ca dans, teatru, „bucătărie” sau „act de răzvrătire.” San Francisco Examiner descrie butoh ca „neclasificabilă”.

Articolul SF Weekly: „un spațiu al acțiunii cu huligani și bețivi fără adăpost, un restaurant astfel camuflat de întuneric și mizerie în care evadează cu ușurință. Dar când restaurantul este plin și plin de viață, există un fel de teatru care se întâmplă în interiorul … „, butoh apare frecvent în zonele extreme ale condiției umane, cum sunt cele din medii mici, sau medii fizice extreme, cum ar fi o pestera fara audiență, cimitir japonez de la distanță, sau agățat de frânghii dintr-un zgarie-nori din fața monumentului Washington.

În timp ce butoh nu are o tehnică clasică codificată, este rigid respectat într-o filiație autoritara controlată de catre Hijikata Tatsumi. Butoh Fu (metoda lui Hijikata) poate fi descris ca o serie de indicii care încorporează vizualizari ce afectează în mod direct sistemul nervos, producând calități de circulație care sunt apoi folosite pentru a construi forma și expresia dansului.

Acest mod atribuite sistemului nervos are in mod direct multe puncte comune cu alte tehnici mimetice găsite în istoria dansului, cum ar fi: gama Lecoq despre calitati ale sistemului nervos, ritmul Decroux și densitate în mișcare, și descrierea calitativa Zeami Motokiyo pentru tipuri de caractere.

autor text: Constantin Enache

Despre autor

avatar

Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă, www.RomaniaPozitiva.ro cu 25 de autori și aproape 30 000 de articole de Bine despre România publicate încă din 2006. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: facilitare de procese de învățare, orientarea spre soluție (psihologie pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, design thinking, managementul echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, teambuilding. Florin a lucrat 4 ani în industria berii alături de InBev având atribuții de training pe mai multe procese de vânzări și de business pentru o rețea cu peste 40 de firme de distribuție de bunuri de larg consum pe întreg teritoriul țării. Florin are experiență ca moderator/speaker pentru diverse evenimente și conferințe: TEDx București, Allianz-Țiriac Management Conference, ASPEN Leadership Program, Leaders for Justice Program, Automotive Forum (Timișoara), “Conferința Anului Viitor”, Inspiro, Bucharest Integrity Gathering, Conferința de Voluntariat, The Conference about Happiness, “Fabricat în Țara lui Andrei”cu NESsT & Petrom, WWF Școli Verzi în Europa, TEDx Galați. Majoritatea clienţilor lui Florin sunt din aria de business, companiile activând în domenii foarte diferite (servicii, IT, automotive, bunuri de larg consum, consultanţă) pe întreg teritoriul ţării. Florin este implicat şi în proiecte de training pentru organizaţii nonguvernamentale. Florin a fost membru entuziast în organizațiile AIESEC Timișoara și ARDOR Banat. Florin desfăşoară şi proiecte de training în sistem deschis („open training”), un exemplu de astfel de program fiind cursul „Train the Trainers” cu Institutul Român de Training și Training Cafe. Motivaţia principală este dorinţa de a schimba lucrurile în Bine în România. Florin este certificat Formator A.N.C., White Belt @ ABInBev. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică uneori chiar clasică și indiană.