Exponatul lunii octombrie 2015 la Muzeul Naţional de Istorie a României

0

Diploma de înnobilare cu blazon acordată de principele Mihail Apafi lui Toma Trâmbiţaş din Țara Făgăraşului

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna octombrie 2015, în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii“, o piesă excepţională – Diploma de înnobilare cu blazon acordată de principele Mihail Apafi lui Toma Trâmbiţaş din Țara Făgăraşului, emisă la data de 1 august 1663.

Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 22 octombrie, începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei, nr. 12, Sala Lapidarium.

Afis_Exponatul-lunii-octombrie-2015

În secolul al XVII-lea exista o categorie de români înstăriţi, oameni liberi sau iobagi, dar de condiţie modestă, în genere curteni ai principilor Transilvaniei, care s-au remarcat în viaţa militară şi politică, putând pretinde a accede în rândul nobilimii. Înnobilarea acestora se făcea fără condiţia de a stăpâni o reşedinţă impunătoare şi fără acordarea unei danii (moşii), în schimb se acordau blazon nobiliar şi privilegii specifice, astfel că în secolul al XVII-lea, pe fondul deselor războaie, militarii şi curtenii principelui, acoperiţi de fapte de bravură, vor constitui o pătură numeroasă de mici nobili români. Cele mai dese înnobilări cu blazon acordate de principii Transilvaniei acestei categorii de români făceau referiri la calitatea lor militară.

O astfel de diplomă de înnobilare cu blazon a fost emisă în cancelaria principelui Transilvaniei Mihail Apafi, la data de 1 august 1663, în oraşul de reşedinţă Sibiu. Scrisoarea princiară îi conferă „viteazului Toma Trâmbiţaş din Betlen“ (Beclean), situat în apropierea Făgăraşului, drepturi şi privilegii nobiliare pentru „credinţă şi credincioasele slujbe“, conform recomandărilor unor nobili curteni („domni sfetnici ai noștri“).

Viteazului trâmbiţaş princiar i se acordă şi un blazon nobiliar, cu toate prerogativele aferente, ceea ce îi permitea proaspătului nobil să-şi etaleze stema pretutindeni în „lupte, jocuri cu sulița, turniruri, dueluri și orice alte exerciții militare și nobiliare, cum și pe peceți, steaguri, vase, pânze de corăbii, draperii, inele, scuturi, corturi, case, morminte și în general, de orice fel de lucruri și pregătiri sub titlul adevăratei și plinei noblețe“.

Blazonul acordat prezintă un scut militar drept, cu câmp pătrat verde şi coroană de aur deasupra, posedând un braţ omenesc tăiat până la umăr, care ţine în sus o trâmbiţă. Deasupra scutului e aşezată o cască militară, pe care o acoperă o diademă regală împodobită cu mărgăritare. Din vârful acelei caschete se revarsă panglici multicolore care înconjoară şi împodobesc frumos ambele margini ale scutului. Trebuie precizată lipsa reprezentării blazonului nobiliar din locul său specific, respectiv în partea din stânga sus, la începutul documentului.

Nerealizarea picturii blazonului, în pofida amintirii acestei tehnici în textul documentului, de către pictorul cancelariei princiare, presupune neachitarea taxei de execuţie miniaturală din partea celui înnobilat. Unele diplome cu blazon, specificat în text, nu sunt însoţite şi de reprezentări de natură miniaturală, deoarece posesorii actelor de cancelarie nu aveau bani să plătească comisionul pictorului.

Simbolistica însemnelor heraldice acordate trâmbiţaşului princiar dovedeşte că înnobilarea răsplăteşte serviciile credincioase militare. Beneficiarul scrisorii de înnobilare făcea parte dintr-o categorie socială liberă, sugerată de starea şi condiţia „mai puţin nobilă în care s-a născut“. Documentul nu precizează sub nicio formă date de natură economică, despre oferirea unei danii sau confirmarea vreunei posesiuni, ci conferă doar „privilegii, favoruri, libertăți, scutiri și prerogative pe care le au, de care se bucură și se folosesc ceilalți adevărați ai noștri și neîndoielnici nobili și militari“.

Acest tip de diplome de înnobilare cu blazon, cu sau fără reprezentare, este întâlnit, îndeosebi în secolul al XVII-lea, cu predilecţie în timpul principilor Gheorghe Rákóczi I, Gheorghe Rákóczi II şi Mihail Apafi I. Înnobilările românilor militari de curte continuă şi sub dominaţia habsburgică în Transilvania. Principii Transilvaniei se bazau foarte mult pe loialitatea militarilor români, folosiţi în lupta antiotomană, mai ales că vremurile în care conduceau Principatul erau tulburi şi zbuciumate, cauzate şi de separatismul unor magnaţi sau baroni unguri. Sporirea numărului micii nobilimi prin încorporarea românilor militari constituie o politică coerentă a principilor ardeleni, aceştia formându-şi în timp o adevărată categorie socială obedientă intereselor lor.

Diploma de înnobilare este scrisă în limba latină pe suport pergament, din piele de capră, având sigiliu princiar atârnat.

Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 22 octombrie – 15 noiembrie 2015.

Despre autor

avatar

Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:) Pentru mai multe pilule de optimism, încearcă şi aici www.zambetsisanatate.ro

Comentează