Dincolo de oras

0

Miercuri, 25 septembrie, ora 18, la Muzeul National de Arta Contemporana, Bucuresti

Mergem împreuna la tara. Trecem de mituri si clisee. În afara oraselor se întinde un teritoriu fascinant si mult mai divers decât ne închipuim. Exploram împreuna transformarile sale de dupa 1989. Descoperim arhitectura noua si foarte buna în mediul rural si moduri inteligente de recuperare si punere în valoare a celei vechi.

Discutam despre un patrimoniu natural si construit, strategii si actiuni concrete de salvare a acestuia, transformari sociale si culturale, oameni si culturi în schimbare, prestigiu si saracie, vechi mestesuguri si noi tehnologii, (re)construirea de comunitati si noi legaturi între sat si oras.

“La tara” înseamna, de fapt, si noua periferie: suburbia de tranzitie, o lume energica, haotica, uneori înspaimântatoare, dar si un teren al experimentelor si (poate) locul de nastere al unei noi urbanitati.

dincolo de oras

Organizator: Zeppelin, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”. Proiect cultural si editorial finantat de Administratia Fondului Cultural National si aparut cu sprijinul Ordinului Arhitectilor din România, din timbrul arhitecturii.
Sprijinit de: Fundatia ERSTE / Partener: MNAC / Sponsori: OndulineCMC
Parteneri media: Digi24, RFI, Radio Guerrila, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Observator Cultural, ziarul Ring, Tataia, The Institute, Igloo, Modernism, Arhiforum, Iqads, Muzeul Taranului Român.

Vernisaj si lansarea cartii “Dincolo de oras”  – miercuri, 25 septembrie 2013, ora 18.00, la Muzeul National de Arta Contemporana Bucuresti, str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa E4. Intrarea prin Calea 13 Septembrie. Expozitia va fi deschisa pana la 20 octombrie 2013.

 

Facebook event – aici.

La tara. Ce înseamna la tara?
Text: Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Stefan Ghenciulescu, Cosmin Caciuc

Miorita, doine, balade. Taranii lui Grigorescu. Poezii de Eminescu, Cosbuc si atâtia altii. Muzica (Maria Tanase dar, si rapsozi cu pantofi de lac). Vesnicia s-a nascut la sat. Casele din Muzeul Satului. Stilul neoromânesc (cel de dinainte de ornamentele brâncovenesti din beton). Taranul ca (practic singurul?) român adevarat si satul ca paradis pierdut.

Dar si „taran”, „taranie” cu sens peiorativ: exista o întreaga cultura a dispretului fata de ceea ce se percepe ca periferie, ca lume subdezvoltata, needucata, grosolana, antiurbana.
Relatia românilor cu ruralitatea oscileaza între idila si prejudecata crunta, între nostalgie si rejectare, toate raportate însa la un teritoriu a carui „puritate” rurala nu mai exista (asta în caz ca a existat vreodata).
Discursul identitar bazat pe sat si natura s-a construit la începuturile perioadei moderne si, de fapt, pâna târziu în secolul al XX-lea. Pe atunci, lumea româneasca era mai ales rurala, si natura neatinsa prezenta din belsug; între timp, aceste teritorii s-au schimbat în mod fundamental. Regimul totalitar nu s-a razboit doar cu satul si taranii, prin colectivizari, presiuni cultural-ideologice, industrializare si urbanizare fortata, ci si cu natura, agresiunile asupra mediului, culminând cu delirantele proiecte de reconstruire a reliefului din anii ’80.

Dupa 1989, marile proiecte au încetat; au fost însa înlocuite, ca si în mediul urban, de o dezvoltare scapata de sub control, produsul unei multitudini de actiuni individuale.
Lumea rurala este caracterizata de disparitati extreme: pe de o parte, lipsa de resurse, abandon, subdezvoltare, pe de alta, locuri valoroase si, ca atare, din ce în ce mai intens ocupate si transformate. În locul tranzitiei urban-rural asigurate de catre mahala, a aparut suburbia: modelul american si cel vest-european sunt însa interpretate în cheie proprie, cu densitati, haos si probleme mult mai intense.

De altfel, dezvoltarea imobiliara si-a mutat centrul de greutate de la oras la tara. Se construieste acum la marginea oraselor sau în sate si locuri naturale odinioara neatinse.
Urbanizarea se întâlneste cu dezurbanizarea – nu exista doar suburbii revarsate si statiuni haotice, ci si orase sau parti de orase care se golesc si se reîntorc la ruralitate. Decupajul administrativ a devenit mai relativ decât oricând.
La tara în România se întâmpla astazi teribil de multe lucruri: stagnare, dar si energii; traditie, dar uneori si inovatie mai intensa decât la oras; distrugeri si dezvoltare haotica, dar si arhitectura foarte cool, coliziuni sociale si actiuni comunitare.

Un teritoriu la care ar trebui sa ne putem uita si altfel decât cu nostalgie si/sau prejudecati.

Carti despre sat sunt cu duiumul, cele despre arhitectura recenta în mediul rural, mult mai putine. Ne-am dorit o carte – si-o expozitie – care sa nu se concentreze exclusiv asupra obiectelor de arhitectura, ci si asupra proceselor; care sa treaca dincolo de clisee si sa vorbeasca despre resurse si potential.

Noi propunem un proiect dedicat exclusiv teritoriului rural din România, construit dintr-o perspectiva dubla – arhitecturala si comunitara.

Despre autor

avatar

Co-Fondator RomâniaPozitivă.ro, Florin este educator de emoție și gând pozitiv. Florin susține acest demers prin programele sale de training și prin platforma de informație și educație pozitivă www.RomaniaPozitiva.ro. Florin are peste 15 ani de experiență ca trainer pentru circa 8000 de participanți, iar domeniile de expertiză includ: "solution thinking" (gândire pozitivă aplicată pentru rezolvarea problemelor), antreprenoriat social, ”train the trainers”, managementul oamenilor/echipelor, management de proiect, recrutare şi selecţie, comunicare, echipe eficiente, teambuilding. Florin este mare fan de biciclete, mișcare în aer liber, muzică, uneori chiar clasică și indiană. Motivaţia principală a lui Florin este dorința de a schimba lucrurile în Bine în România și încrederea că asta se poate.

Comentează