Cum 400 de persoane mi-au schimbat viața

0

Anul trecut, pe vremea asta, îmi schimbam viața. Era deja a nu știu câta schimbare în decursul a doi ani și mă simțeam ca un mare eșec. Ce persoană de 23 de ani se simte nasol la locul de muncă? Credința mea era că doar eu.

Se făcea că eram terminată de jobul meu – 6 sau 7 zile lucrate pe săptămână, proiecte la care stăteam câteodată (mult) peste program, coordonatorii mei erau în alt oraș. Totul ar fi fost în regulă dacă eram obosită doar fizic, dar ajunsesem la capătul puterilor. Mental. Eram caput și tot încercam să scap. Ăsta e începutul poveștii mele.

Apoi vine intriga. Totul s-a schimbat ca în filme – știți, când personajul principal are nevoie de un miracol și, brusc, apare o ditamai rază de lumină pe el, niște îngerași grăsuți cântă lung la harpă, iar salvatorul întinde o mână personajului principal care abia își mijește ochii spre el (lumină orbitoare, știți voi). Erau Mădă de la ARC (Asociația pentru Relații Comunitare), acompaniată de Ionuț, tot ARC-aș. Și ei încep să mă îmbie – hai la noi, hai la Gala Oameni pentru Oameni.

Și am acceptat. Am acceptat din pură intuiție, după un timp de gândire de aproximativ 12 ore. Aici începe aventura.

Acum, să nu vă induc în eroare și să credeți că habar n-aveam ce e cu Gala. Știam, doar lucrasem pentru ARC o vreme. Dar știam de ea doar din perspectiva unui participant. Oricum ar fi fost, colegii mei nu m-au lăsat să îmi pun întrebări prea multă vreme. Gala se întâmpla în mai puțin de 2 luni din punctul ăsta.

Să înțelegeți ce miză aveam: eram acum parte din echipa de organizare a unuia dintre cele mai mari evenimente din București, care adună în fiecare an, de 14 ani, companii, ONG-uri și indivizi. Adică în fiecare an, dacă nominalizezi sau ești nominalizat, ai șansa să îți petreci o seară împreună cu oamenii aceia care fac orice să schimbe România. Și nu spun asta doar ca să vorbesc cuvinte. E un moment din an în care se adună din toată țara persoanele care au investit în comunitățile lor, care au dat burse copiilor defavorizați, care au salvat păduri, care au alinat singurătatea unui bătrân, care au construit o societate civilă mai puternică și mai vocală. Plus că în fiecare an vin din ce în ce mai mulți oameni.

Normal că am zis că am căzut din lac în puț. Normal că am zis că o iau de la capăt cu stresul și cu orele lungi. Asta până am început să vorbesc cu persoanele nominalizate și cu cei care i-au propus. Vedeți voi, oamenii se luminează brusc când vorbesc despre cineva care le-a schimbat viața. Și chiar dacă nu eram lângă ei, simțeam însuflețirea lor că și altcineva a ajuns să îi cunoască. Am devenit foarte repede un confident – “te rog, vreau să fie anonimă nominalizarea, nu vreau să o ia ca pe o laudă”, un susținător – “vreau să nominalizez toate persoanele din jurul meu care au făcut bine în lumea asta” sau un prieten căruia te descarci – “aș fi vrut să fac mai multe”.

Am vorbit cu 400 de persoane care au participat la Gala Oameni pentru Oameni, îi știam pe toți cu nume și cu prenume. Și, mai ales, cu ce proiecte au făcut pentru oamenii din jurul lor. Am citit nominalizări până mi se strângea stomacul, până rămâneam fără aer, până găseam răspunsul la întrebarea mea obsesivă “Ce fel de persoană de 23 de ani se simte nasol la locul de muncă?!”. Până găseam răspunsul. Răspunsul a devenit “nu o persoană ca mine, nu eu”. A devenit țelul meu în viață ca toate persoanele care și-au găsit timp și energie să ajute pe alții să fie recunoscute la Gală. Să pot să le spun “e în regulă, eu te văd, eu cred în tine!”. Am simțit nevoia să vorbesc cu ei, recunosc, și dintr-un motiv total egoist. Mă simțisem rău atâta timp încât voiam să știu cu disperare că există și speranță pe lumea asta.

Am avut nevoie să vorbesc cu vreo 400 de persoane care donează sau care fac sponsorizări sau care organizează campanii de fundraising pentru alți oameni ca să mă salvez. Ca să realizez că pentru orice lucru rău va veni cineva disperat să îl rezolve. Disperat de dragostea pentru bine, pentru dreptate, pentru oameni. When something bad happens, look for the helpers. M-am uitat și i-am îmbrățișat și i-am primit în viața mea, chiar dacă a fost pentru puțin timp. A fost suficient pentru mine să mă schimbe.

În seara Galei am putut să îi văd pentru tot ce erau ei. Nu mai erau doar niște persoane care au umplut până la refuz o sală de la Intercontinental, dar erau Maria care ajută copiii să aibă mâncare în fiecare zi, Cristian care se plimbă prin spitale și încurajează bolnavii sau Corina care s-a mutat la sat pentru elevii ei. Multă vreme m-am întrebat ce sens am pe lume. Ce fac eu cu viața mea ca să las o urmă și să nu fie o urmă în nisip.

Poate mi-am răspuns. Poate că eu îi aduc împreună pe cei care contează.

gala oameni pt oameni a-4

Gala Oameni pentru Oameni mi-a arătat cât de vie e și cât de tare arde compasiunea în oameni. Cât de îmbătător e sentimentul de bine când știi că ce faci contează. Poate nu pentru o lume întreagă, dar pentru suficient de mulți.

Anul acesta știu ce fac pe 15 noiembrie. Îmi fac 400 de noi speranțe.

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 20 000 de exemple de Bine despre România de la peste 20 de autori și colaboratori încă din 2006. La acest cont de autor o să publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele informații care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. 10 ani De Bine despre România.

Comentează