text şi foto: Andra Calenic, la rubrica Dreptul la Cuvant
În toată agitaţia din centrul vechi al Bucureştiului, pare greu de crezut că există şi locuri liniştite, unde te poţi refugia din calea frământărilor zilnice şi a momentelor mai puţin plăcute.
Nu mai ştiu cum de am ajuns aici şi când, dar multă vreme nici n-am bănuit că în buricul târgului se ascunde un astfel de loc. Când am descoperit Biserica Stavropoleos, mi s-a părut fascinantă prin formele sale, cu detalii frumos sculptate, iar partea care m-a încântat cel mai mult a fost curtea. E un loc plin de pace, care îmbie la reflexie, unde îţi vine să tragi aer în piept cu nesaţ şi să prinzi astfel puţin curaj pentru a înfrunta viaţa.
Biserica Stavropoleos a fost ridicată în prima jumătate a secolului XVIII, în curtea unui han, iar numele reprezintă forma românească a termenului grecesc Stauropolis, adică „Oraşul Crucii”. Ca şi la Palatul Mogoşoaia, construcţia aparţine stilului arhitectural brâncovenesc (neoromânesc).
Curtea îmi pare un fel de microunivers unde domneşte calmul, scăldat de o lumina blândă şi mărginit de coloane cu arcade elegante. Câteva detalii simple, ghivece cu flori roşii, verdeaţă ici-colo, umbră primitoare – toate astea îţi fac gândul să zboare la un alt timp în care totul este mai simplu şi mai bun.
Masa cu scaune e o invitaţie la reculegere, ca şi cum ne-ar sfătui să ne oprim puţin, să ne odihnim, iar pentru câteva clipe să uităm de agitaţie şi tristeţe. Atmosfera intimă din acest mic spaţiu magic rămâne aceeaşi chiar şi atunci când, vara, mai ales în weekend, poposesc în curte mulţi turişti curioşi.
Cred că momentul cel mai prielnic pentru a vizita curtea Bisericii Stavropoleos e toamna, când soarele încă e dulce, dar nu atât de intens, iar freamătul turistic se mai potoleşte. Atunci poţi să guşti cel mai bine din acest colţ de rai şi poţi să îi descoperi în tihnă micile secrete.
Aşa că dacă aveţi drum prin Bucureşti, faceţi o vizită şi Bisericii Stavropoleos. Veţi trăi câteva clipe care vă vor încânta sufletul.
—————————–
Eu sunt Andra. Îmi place să descopăr locuri noi şi să le cutreier la pas. Mă scufund uneori în lectură, în căutarea unor momente de linişte care îmi încarcă bateriile. Scriu cu drag despre ceea ce mă face fericită, privind mereu la lucrurile bune din jurul meu. Iubesc ceaiul, ciocolata neagră şi oamenii zâmbitori. Pentru că şi eu sunt unul dintre ei:)
Pentru mai multe pilule de optmism, încearcă şi aici:
Zâmbet şi sănătate
blog despre starea de bine:)
——————————–
