BIEFF continuă colaborarea de succes cu CNDB: Proiecție Body Thoughts, Body Works

0
Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF deschide pentru spectatorii săi o nouă zonă de explorare: abordarea cinematografică a perfomance-ului și a dansului contemporan, în cadrul proiecției specialeBody Thoughts, Body Works ce va avea loc joi, 17 decembrie, începând cu ora 19:00, la Centrul Național al Dansului București (Blvd. Mărășești, nr. 80-82).
unnamed
Cele șase filme din program surprind esența acestei arii de confluență artistică și redau în toată complexitatea lor de la situații politico-religioase și până la subtile forme ale evoluției umane, prin dialogurile și monologurile purtate de corpurile umane în relație unele cu altele, cu sine sau cu lumea înconjurătoare.

Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.

Giant
PROGRAM
Giant, Finlanda / România, 2014, 14′, de Salla Tykkä
(Tiger Award pentru Scurtmetraj – International Film Festival Rotterdam 2014)
Observația aparent distantă a unor foarte tinere gimnaste în sala de antrenament de la Deva devine o stilizare subtilă a realității, creând un spațiu-timp alternativ al contemplării și reflectării. Prin eleganța coregrafiei aparatului de filmat și prin senzualitatea coloanei sonore, ce mizează inteligent pe jocul dintre tăcere și zgomote, Giant oferă o experiență senzorială, care ne face să simțim la nivel visceral tensiunea dintre fascinația umană pentru grație și frumos și dezumanizarea procesului prin care se ajunge la acestea.

That Has Been Bothering Me the Whole Time, Austria, 2013, 10′, de Arash T. Riahi
(Rome Film Festival Cinema XXI 2013)
Un film-coregrafie încărcat cu semnificație politică, ce ridică întrebări legate de libertate și prohibiție în viața femeilor musulmane. Aici burka reprezintă o formă de auto-exprimare. Spectatorul este ţinut la distanță prin cadre disparate înfățișând un trup în mișcare, în timp ce foşnetul hainelor şi sunetul respiraţiei îl implică direct. Din moment ce aşa ceva, de fapt, nu ar fi niciodată posibil în public, mesajul scurtmetrajului nu poate fi transmis decât arătând că filmul în sine este o iluzie. Scena finală, de culise arată că totul a fost doar o reprezentație, deturnând cinema-ul prin cinema.

Intrinsic Moral Evil, Olanda, 2013, 11′, de Harm Weistra
(Cinedans – Dance of Film Festival Amsterdam 2014)
Un protagonist masculin, singur în mijlocul unui interior întunecat de marmură. Privit de un alt bărbat, el intră într-un joc ludic si magnetic, trupurile lor atrăgându-se și respingându-se reciproc printr-o senzualitate sinuoasă. Staza introduce o terță persoană, cea care le separă pe cele două și atrage protagonistul în metafora dezvoltării sale (sexuale) personale. Curând, dansul lor îmbrățișat este tăiat din scurt și personajul rămâne din nou singur, de data aceasta cu o încredere și înțelegere de sine care radiază în interiorul ca de mormânt. Un joc de atracții și identitate, ce se urmăresc reciproc spre destinația lor finală – cea a auto-emancipării și mândriei, strălucind în fața prejudecăților.

Flight of Life, Olanda, 2013, 9′, de Elbe Stevens
(Cinedans – Dance of Film Festival Amsterdam 2014)
Un cuplu tânăr ia micul dejun împreună și se îndreaptă, şofând pe coasta unui munte, spre o petrecere. Dragostea nemuritoare poartă trecutul în prezent: în timp ce flashback-uri amintesc de prima lor întâlnire, prezentul se îndreaptă spre tragedia inevitabilă. Ritmul și miscarea le cuprind trupurile într-un dans al vieții sincronizat, moartea fiind singurul element perturbator care rupe continuitatea iubirii lor intense. O dramă efervescentă, Flight of Life poartă privitorul într-o călătorie atemporală și fatidică ce leagă două suflete de cursul vieții.

Memory Lane, Olanda, 2011, 9′, de Paul & Menno de Nooijer
(Cinedans – Dance of Film Festival Amsterdam 2014)
În acest scurt metraj suprarealist de dans, regizorii vorbesc despre un cuplu aflat la apusul vieții, ce frunzărește prin fotografii vechi pentru a analiza dinamica relației lor de-a lungul timpului. În fragmente de viață pline de flirturi, scandaluri, detașare, pasiune, afecțiune și furie, dansul este în fiecare clipă limbajul potrivit pentru a le spune povestea. Speranța, dezamăgirea și perspectivele se scurg una după alta, așa încât tema efemerității trece prin diferite metamorfoze, alternate cu himere ale unei grădini luxuriante și portretul soției. Memory Lane este o istorie aproape arhetipală a bărbatului și femeii, în care visul și iluzia se succed rapid.

Silent Places, România, 2013, 12′, de Simona Deaconescu
O colaborare inedită între coregraful-regizor Simona Deaconescu şi directorul de imagine Oleg Mutu, în care dansul nu se ilustrează, ci se interpretează şi reinterpretează cu ajutorul limbajului cinematografic. Silent Places este un dance-film bazat pe examinarea vieții interioare a personajelor, surprinde nedumeririle, întrebările și temerile lor într-un moment de intimitate. Cruzimea și frenezia, copilăria, sentimente pentru care nu există cuvinte, dar pe care cu toții le simțim, angoasa sufletească și haosul interior și recuperarea stării de echilibru, sunt sentimente care redau conștiința aglomerată a personajelor din film, autoevaluarea. Prin mișcare și acțiune, cele cinci personaje înfățișează sentimente care se transformă în agonie, oameni prizonieri ai libertății infinite într-un spațiu infinit.

Despre autor

avatar

Bun venit pe platforma de informație și educație pozitivă, RomâniaPozitivă.ro! Avem pentru tine peste 20 000 de exemple de Bine despre România de la peste 20 de autori și colaboratori încă din 2006. La acest cont de autor o să publicăm articole, comunicate de presă, opinii și imagini pe care le primim de la colaboratori și parteneri, dar selectăm acele informații care se potrivesc cu ceea ce dorim să promovăm pe platforma noastră. 10 ani De Bine despre România.

Comentează