Pentru că anul ăsta, 2015, se împlinesc 10 ani de când m-am mutat cu totul în Bucureşti, am scotocit puţin prin memorie şi am descoperit amintiri care îmi ating plăcut sufletul. A trecut un deceniu (wow, ce fel sună!) de când Capitala a devenit oficial acasă, iar în timpul ăsta am făcut cunoştinţă cu sute de locuri speciale, am trăit sentimente felurite şi am experimentat viaţa felie cu felie, prin evenimente şi oameni minunaţi.
Aşadar, am făcut un top al celor mai dragi locuri din oraşul ăsta mare şi capricios, pe care încă încerc să-l desluşesc la pas. Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.
-
Parcul I.O.R.
Mi-au trebuit vreo 4-5 ani ca să-l descopăr şi să-l îndrăgesc, deşi se află atât de aproape de blocul meu. Doar 10 minute în alergare mă despart de fâşia de verdeaţă primitoare, cu raţe, lebede şi alei şerpuitoare, unde îmi încarc bateriile cu energie şi îmi încep ziua în forţă. Îmi place că aleea din jurul lacului este curată, cu asfalt bun, perfectă pentru zburdat, mai ales dimineţile, când lumea e mai puţină şi parcă mai binevoitoare.
-
Centrul Vechi
Centrul vechi al Bucureştiului e un sos pregătit cu tot felul de condimente, unele picante, altele dulci, acrişoare, altele cu un gust nedefinit. De când am păşit prima dată pe strada Lipscani, centrul vechi a trecut printr-un lifting total. Cameleonic, revoltător, s-a transformat enorm şi se transformă încă, săptămânal aş îndrăzni să zic, sub privirile mele uimite. Apar terase de fiţe, dispar locuri cu tradiţie, însă unele spaţii rămân şi devin parte din peisajul urban (Fire Club, ca să dau doar un exemplu). Magazine moderne şi branduri celebre îşi arată faţa de după clădirile vechi, într-un joc absurd de-a v-aţi ascunselea. Una peste alta, centrul vechi rămâne un spaţiu unde poţi găsi cu siguranţă un colţişor pe sufletul tău, indiferent că-ţi place aglomeraţia sau preferi localurile mai liniştite.
-
Biblioteca Naţională
La Biblioteca Naţională, în vechiul sediu din centrul vechi, am petrecut multe ore aplecată deasupra meselor de lectură din sălile înalte şi impunătoare. Cum prima întâlnire cu BCU nu a fost prea plăcută, timp de 3 ani m-am refugiat la Naţională pentru a răsfoi cărţile pe care le aveam de studiat la facultate. Mirosul de pagini vechi, bibliotecarele amabile şi calculatoarele antice unde căutam cotele cărţilor sunt amintiri la care zâmbesc şi acum.
-
La Motoare
Chiar dacă s-a desfiinţat deja de ani buni, îmi amintesc destul de bine locul ăsta: o terasă având ca acoperiş cerul, plină de mese lungi din lemn, cu beri, libertate şi visuri. Un fel de Vama Veche în Bucureşti, cocoţată deasupra Teatrului Naţional, unde dădeai peste o grămadă de prieteni, amici sau împărţeai mesele cu necunoscuţi. Urcatul până la Motoare era o experienţă în sine datorită liftierei care cosea goblenuri, un personaj intrat în folclor.
-
APD
Adică Asociaţia Pro Democraţia, un ONG în care am fost voluntar ani buni şi datorită căruia am cunoscut oameni faini care îmi sunt încă apropiaţi şi la fel de dragi. Seri de Café-uri, dezbateri politice, culturale şi nu numai, petreceri sau monitorizări de alegeri, pe toate le-am trăit cu zâmbete şi entuziasm în sediul din bd. Averescu, aproape de Arcul de Triumf.
-
Schimb de cărţi
Chiar dacă nu are o locaţie propriu-zisă, pentru că evenimentul a tot migrat prin diverse ceainării şi cafenele, Schimb de cărţi este o întâlnire lunară pe care rar o ratez, de ani buni. Dincolo de cărţi, aici se schimbă impresii şi informaţii, la un ceai asortat cu prăjituri cochete.
-
Metroul
Mirosul de tunel pe care mulţi nu-l suportă, răcoarea din staţii pe timp de vară şi aerul cald iarna sunt doar câteva din lucrurile care îmi plac la metrou. Mă fascinează zgomotul şi călătoriile prin tunel, apreciez că este rapid, eficient şi mă simt în siguranţă când intru în burta lui.
-
Strada Povernei
Clădirea centrală SNSPA se afla odinioară pe strada Povernei şi ăsta este motivul pentru care îmi e atât de dragă. În facultate, aici făceam seminarii şi cursuri, mâncam chestii bune-bune la cantină şi tot aici mi-am făcut o parte din prietenii pe care îi am şi acum.
-
Ceai la Cotroceni
Este locul unde m-am îndrăgostit de ceai şi am descoperit faţa sensibilă a Bucureştiului, la lumina lumânărilor mărunte. Ceainăria m-a apropiat de capitală şi m-a învăţat să nu o judec după aparenţe, ci să caut dincolo de faţadele scorojite şi ferestrele acoperite de iederă. Chiar şi o casă simplă poate ascunde camere de poveste, unde simţi că eşti în altă lume. O lume slow, fermecătoare, romantică, unde jazz-ul se aude în surdină. Magia unui oraş care pe vremea aceea îmi era străin am simţit-o din plin la micuţa ceainărie din Cotroceni, gustând din ceai, şerbet şi pricomigdale.
-
Acasă
Sunt recunoscătoare pentru locul în care stau şi atmosfera atât de caldă, pe sufletul meu. “Vizuina” este spaţiul unde mă simt mereu în largul meu şi cumva a devenit şi o parte din mine, prin siguranţă, confort şi linişte.
