90
Helena Alemán, de trei ori campioană a Spaniei la escaladă și route setter internațional pentru competițiile de para climbing, consideră că România are talentul, structura și sprijinul necesare pentru a deveni o prezență constantă în elita mondială. După câteva zile petrecute la București alături de Romania Paraclimbing Team, specialista spaniolă a vorbit despre potențialul sportivilor români, debutul paralimpic al disciplinei la Los Angeles 2028 și modelul dezvoltat de Climb Again, care reunește terapia prin escaladă și sportul de performanță.
Helena Alemán a venit pentru prima dată în România la invitația Climb Again și a managementului Lotului Național de Paraclimbing, pentru a construi și testa o nouă serie de trasee destinate pregătirii sportivilor români. Înainte de sosirea la București, cunoștea deja câțiva membri ai echipei din circuitul Cupei Mondiale, în special sportivii din clasele pentru deficiențe de vedere, unde România și-a construit o reputație puternică.
Despre activitatea Climb Again știa însă mai puțin. Discuția cu Claudiu Miu, fondatorul organizației și antrenorul coordonator al Lotului Național, a convins-o imediat să accepte invitația.
„Am fost profund impresionată de activitatea lor și de impactul pe care îl au asupra dezvoltării paraclimbingului în România. Pe măsură ce am aflat mai multe despre implicarea lor față de sportivi și despre preocuparea pentru incluziune, am simțit imediat că este un proiect pe care merită să îl susțin”, a explicat Helena Alemán.
Pentru route setter-ul spaniol, vizita a fost atât o ocazie de a contribui cu experiența acumulată în competiții internaționale, cât și de a descoperi o comunitate pe care o descrie ca fiind unită, deschisă și profund atașată de escaladă.
„Nu sunt doar sportivi talentați. Sunt o echipă cu suflet”
Helena Alemán spune că sportivii români i-au atras atenția încă din competițiile internaționale prin disciplină, determinare și calitatea evoluțiilor. Experiența directă alături de echipă i-a arătat însă o dimensiune mai puțin vizibilă din tribune sau din clasamente.
„Sunt sportivi extrem de muncitori și pasionați, însă ceea ce m-a impresionat cel mai mult este dorința lor permanentă de a evolua și grija pe care o au unii față de ceilalți. Fiecare are propria poveste și propriile provocări, dar împreună formează o echipă unită, lucru pe care îl întâlnești foarte rar.”
În zilele petrecute la Climb Again, Helena a lucrat direct cu membrii Romania Paraclimbing Team, a urcat și a testat traseele împreună cu ei și a urmărit felul în care fiecare sportiv interpretează mișcarea. Procesul nu s-a oprit la montarea prizelor. Fiecare traseu a fost schițat, analizat, încercat și modificat până când a răspuns obiectivului tehnic pentru care fusese construit.
„Pasiunea lor pentru escaladă este evidentă, dar legătura dintre membrii echipei este și mai puternică. Nu sunt doar sportivi talentați. Sunt o echipă cu suflet, cu implicare și cu o dorință comună de a evolua”, a adăugat specialista spaniolă.
Un traseu corect testează cățărarea, nu dizabilitatea
Route setting-ul pentru para climbing presupune o înțelegere detaliată a fiecărei clase sportive și a particularităților sale funcționale. Distanțele dintre prize, ritmul, tipul de mișcare și selecția prizelor trebuie adaptate fără a diminua dificultatea sau valoarea tehnică a traseului.
Helena Alemán consideră că echitatea nu înseamnă simplificarea traseului, ci eliminarea obstacolelor care nu au legătură cu abilitatea sportivă.
„Un traseu de para climbing este cu adevărat provocator și echitabil atunci când respectă realitatea funcțională a fiecărei clase sportive, dar continuă să le ceară sportivilor escaladă la nivel înalt. Un traseu corect recompensează calitatea cățărării, nu natura dizabilității.”
Potrivit acesteia, un traseu devine incorect atunci când testează dizabilitatea în locul abilității de a cățăra. Rolul route setter-ului este să creeze o problemă sportivă relevantă, în care concurenții să poată lua decizii, să își valorifice punctele forte și să își exprime potențialul.
Evoluția internațională a paraclimbingului a ridicat și nivelul acestei profesii. Numărul competițiilor și al țărilor participante a crescut, federațiile investesc mai mult în pregătire, iar route setterii devin tot mai specializați în particularitățile fiecărei clase sportive.
„Para climbingul nu mai este un colț mic al lumii escaladei. Devine o disciplină vizibilă, respectată și cu o identitate proprie”, consideră Helena.
România poate deveni o prezență constantă în elita mondială
În opinia Helenei Alemán, Lotul Național al României are deja elementele esențiale pentru rezultate constante: sportivi talentați, o cultură a muncii și o structură care îi susține pe termen lung.
„România are tot ce îi trebuie pentru a deveni o prezență constantă printre cele mai bune echipe din lume. Are talent, sportivi care muncesc extraordinar de mult și un sistem puternic de sprijin.”
Helena subliniază însă că paraclimbingul se dezvoltă rapid, iar nivelul crește în toate țările. Constanța la vârf nu poate fi obținută prin rezultate izolate, ci prin continuitate, investiții și capacitatea de adaptare la evoluția disciplinei.
Debutul para climbingului la Jocurile Paralimpice Los Angeles 2028 reprezintă, în acest context, un moment istoric. Includerea în programul paralimpic aduce sportului vizibilitate globală, stabilitate și posibilitatea unui sprijin instituțional mai consistent.
Pentru România, consideră Helena, acest moment validează anii de muncă desfășurați inclusiv la nivel de bază prin Climb Again și poate deschide oportunități pentru finanțare, programe structurate și noi generații de sportivi.
Ea atrage însă atenția și asupra sportivilor ale căror clase nu vor fi incluse în programul Jocurilor din 2028.
„Este firesc să apară frustrarea sau îndoiala, dar Jocurile Paralimpice nu le pot defini valoarea și nici parcursul. Para climbingul este mult mai mare decât un singur eveniment. Acești sportivi sunt o parte esențială a dezvoltării disciplinei.”
