182
Treizeci de ani de „cinema fără margini” au sărbătorit, în fiecare lună mai, Ziua Europei, printr-o etalare de bogăție culturală și îndemn constant la dialog și înțelegere a celuilalt – străinul, cel ale cărui bucurii, temeri și dileme ne sunt, de multe ori, straniu de familiare.
Odată cu ultima proiecție de pe 1 iunie, de la Tulcea, s-a încheiat lunga serie de proiecții care a început la jumătatea lui aprilie și a adunat peste 6500 spectatori în 13 orașe – cea mai numeroasă „familie” de spații, parteneri și publicuri a Festivalului Filmului European în toate edițiile de până acum: Arad, Bistrița, Brașov, Brăila, Botoșani, București, Chitila, Curtea de Argeș, Iași, Târgu Jiu, Târgu Mureș, Timișoara, Tulcea.
Selecția filmelor a fost făcută de criticul de film Cătălin Olaru, director artistic al FFE în ultimii 5 ani, împreună cu Institutul Cultural Român, cu sprijinul ambasadelor, institutelor și centrelor culturale ale statelor europene, a adus 54 de titluri de lungmetraje și 2 colecții de scurtmetraje.
„Ediția aniversară cu numărul 30 a fost una a recordurilor. Însă dincolo de numărul de filme, de premiere naționale, de ediții locale sau de ecrane pe care filmele FFE au fost proiectate, rămân o sumă de senzații și tot atâtea motive de bucurie: entuziasmul Verei Surățel și al Denissei Conn Tubacu, care au prezentat publicului un film hibrid care există datorită Festivalului; cele două seri cu casa plină de la Grădina cu Filme, dedicate scurtmetrajelor noi, dar și vechi, din perioada când festivalul își trăia primele zile; curiozitatea și emoția publicului din seara premierei naționale cu De capul nostru, în prezența regizorului Tudor Cristian Jurgiu și a foarte tinerei sale echipe de actori. După 30 de ani, adevăratul record e că, în ciuda tuturor alternativelor, a stimulilor de tot felul și al primatului algoritmilor, interesul pentru cinema în toate formele lui rămâne la fel de viu”, a spus Cătălin Olaru, directorul artistic al FFE.
Premiul Publicului, acordat filmului care întrunește cele mai multe voturi din partea spectatorilor (pe platforma online a Festivalului, www.ffe.ro), îi revine calupului de scurtmetraje românești 30 de ani mai târziu: Dragoste alcătuit din filmele: Unii îl numesc destin, r: Cornel George Popa; Grigore și Marieta, r: Cătălin Cocriș; Mariana, r: Cristian Mungiu; Conexiune instabilă, r: Răzvan Dima; Flori, fete și băieți, r: Simona Borcea; Marinică, băiatul meu, r: Mihnea Toma, care a rulat pe 15 mai la Grădina cu Filme.
Prin parteneriatul încheiat cu UNATC, am redescoperit colțuri de București care nu mai există și ecourile unui mod de a trăi studenția care de asemenea s-a schimbat. De la o Deltă Văcărești radical diferită, trecând prin omagii la vedere aduse filmelor sau serialelor în vogă în anii ’90, până la Gara de Nord văzută ca epicentru, prilejurile de mirare s-au tot adunat. Mulțumită scurtmetrajelor studențești de acum, la fel și cele de bucurie, căci entuziasmul cineaștilor emergenți a rămas intact. Proiectate cu sala plină, cele două calupuri de scurtmetraje UNATC, 30 de ani mai târziu: Dragoste, respectiv Excese și decese, au primit cele mai multe voturi din întreg festivalul, semn că emoția se simte, ba chiar e contagioasă, a declarat Cătălin Olaru.
